În cazul în care avem o problemă pe care dorim să o rezolvăm în instanţă sau dacă suntem chemaţi în judecată de o altă persoană, este bine să ştim ce înseamnă toate acestea şi ce trebuie să facem pe întreg parcursul procesului, care începe cu judecata în faţa primei instanţe (numită şi judecata în fond).

Potrivit Codului de procedură civilă, pentru a putea începe un proces, o persoană fizică sau juridică (reclamantul) trebuie să depună, la instanţa competentă – judecătorie sau tribunal, o cerere de chemare în judecată împotriva altei persoane (pârât). În cadrul unui litigiu, pot exista mai mulţi reclamanţi şi mai mulţi pârâţi.

Conform Codului de procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă:

  • numele și prenumele, domiciliul sau reședința, codul numeric personal al reclamantului (în cazul persoanelor fizice) sau denumirea, sediul şi codul unic de înregistrare al persoanei juridice;
  • numele, prenumele și sediul profesional al avocatului (în cadrul proceselor civile, părţile nu sunt obligate să îşi angajeze avocat);
  • obiectul cererii de chemare în judecată și valoarea acestuia, dacă este evaluabil în bani. În cazul imobilelor, se va depune un extras de carte funciară (dacă există) şi se vor indica localitatea, județul, strada și numărul, etajul, apartamentul, numărul de carte funciară și numărul cadastral sau topografic, după caz;
  • motivele de fapt pe care se întemeiază cererea, adică un rezumat al întâmplărilor care l-au determinat pe reclamant să apeleze la instanţă;
  • motivele de drept, prin indicarea textelor de lege pe care reclamantul îşi întemeiază cererea;
  • dovezile pe care se sprijină cererea, respectiv diverse înscrisuri (contracte, registre etc.);
  • semnătura.

Cererea de chemare în judecată se depune de reclamant în mai multe exemplare, astfel: un exemplar pentru instanţă şi unul pentru fiecare pârât sau, dacă pârâţii au acelaşi apărător, este suficient un exemplar pentru acesta.

De asemenea, cererea trebuie să fie însoţită de dovada achitării taxei de timbru, care se determină în funcţie de valoarea litigiului. Pentru a estima cuantumul taxei de timbru, puteţi consulta calculatorul pus la dispoziţie de Ministerul Justiţiei.

Întâmpinarea sau cum să răspunzi la o cerere de chemare în judecată

Potrivit Codului de procedură civilă, întâmpinarea este răspunsul la cererea de chemare în judecată şi reprezintă actul prin care pârâtul se apără.

Întâmpinarea trebuie să cuprindă:

  • toate datele de identificare a pârâtului (la fel ca în cazul cererii de chemare în judecată);
  • răspunsul la toate pretenţiile reclamantului;
  • motivele de fapt şi de drept pe care pârâtul îşi întemeiază întâmpinarea;
  • dovezile prin care se apără;
  • semnătura.

În cele mai multe situaţii, depunerea întâmpinării este obligatorie şi se face într-un anumit termen stabilit de lege. Dacă pârâtul nu depune întâmpinare, el nu va mai putea propune probe în apărare pe tot parcursul procesului.

Probele şi judecata propriu-zisă pe fond

Codul de procedură civilă reglementează o serie exhaustivă de probe ce pot fi administrate în faza judecăţii în fond, cele mai des utilizate fiind:

  • dovada cu înscrisuri– înscrisuri autentice (contracte, procuri notariale etc.), înscrisuri sub semnătură privată (nu sunt acte oficiale, dar sunt semnate de părţi), înscrisuri pe suport informatic sau în formă electronică;
  • proba cu martori– presupune audierea, în instanţă, a mai multor persoane care pot oferi informaţii utile şi relevante despre litigiul care se judecă;
  • expertiza– de exemplu, când reclamantul şi pârâtul nu se înţeleg cu privire la valoarea unui imobil, este nevoie de o expertiză tehnică făcută de un specialist;
  • mijloacele materiale de probă– diverse obiecte care pot dovedi sau lămuri anumite aspecte (fotografii, filme etc.).

După ce părţile au depus cererea de chemare în judecată, respectiv întâmpinarea, instanţa va fixa primul termen de judecată şi va cita părţile. Dacă acestea sunt reprezentate de avocaţi, prezenţa lor nu este obligatorie, deşi, de obicei, este indicat ca persoanele să se prezinte în faţa instanţei la fiecare termen. Totuşi, părţile pot opta, în unele cazuri, pentru judecata în lipsă, ceea ce înseamnă că nu vor fi citate, procesul urmând să se desfăşoare în absenţa lor.

Pe parcursul procesului, reclamanţii şi pârâţii pot administra probe şi participă la dezbateri, personal sau prin avocat. Durata judecăţii în fond poate varia în funcţie de numărul şi complexitatea probelor, de cererile de amânare formulate de părţi etc., iar legea nu stabileşte limite clare privind durata unui proces.

În practică, instanţele stabilesc termenele de judecată o dată la două-trei săptămâni, însă perioada dintre două termene poate fi chiar şi de şase luni, în cazul litigiilor care nu sunt considerate a fi urgente. Prin urmare, judecata în faţa primei instanţe poate dura de la câteva luni până la câţiva ani.

În fine, judecata în fond se încheie odată cu pronunţarea hotărârii, ce va fi comunicată părţilor, împreună cu motivarea. Ulterior, părţile, dacă nu sunt mulţumite, pot ataca hotărârea cu apel sau recurs, după caz.

 

Articol preluat de pe site-ul www.avocat.net