Cetățenii care s-au căsătorit în străinătate cu cetățeni străini pot divorța în România, având în vedere art. 5 din Regulamentul nr. 1259/2010 al Consiliului Europei. În continuare vom prezenta câteva dintre modalitățile legale de realizare a divorțului între cetățenii români și cei străini.

Soții pot conveni să desemneze legea aplicabilă divorțului și separării de corp dacă se respectă una dintre următoarele legi:

  • Legea statului pe teritoriul căruia soții au reședința obișnuită în data încheierii acordului
  • Legea statului pe teritoriul căruia soții și-au avut ultima reședința obișnuită, cu condiția ca unul dintre ei să aibă încă reședința respectivă în data încheierii acordului
  • Legea statului de cetățenie a unuia dintre soți în data încheierii acordului
  • Legea forului

Dacă, totuși, soții nu aleg legea aplicabilă divorțului (deci în lipsa acordului soților cu privire la legea aplicabilă), art. 2600 NCC reglementează posibilitatea cetățeanului român sau celui cu reședința obișnuită în România, dacă legea străină nu permite divorțul sau îl admite în condiții extrem de restrictive, să introducă cererea de divorț în România.

Dacă, totuși, cetățeanul străin nu dorește să divorțeze în România, putem avea una dintre situațiile descrise sumar în continuare. Potrivit art. 8 din Regulamentul nr. 1259/2010, legea aplicabilă în absența exprimării opțiunii părților, deci, în absența unei opțiuni exprimate în temeiul articolului 5, divorțul și separarea de corp sunt reglementate de legea statului:

  • pe teritoriul căruia soții își au reședinta obișnuită la data sesizării instanței judecătorești
  • în caz contrar, pe teritoriul căruia soții au avut ultima reședința obișnuită, cu condiția ca perioada respectivă să nu se fi încheiat cu mai mult de un an înaintea sesizării instanței judecătorești, atât timp cât unul dintre ei încă mai are reședința în cauză la data sesizării insțantei judecătorești;
  • în lipsa acestuia, a cărui cetățenie este deținută de ambii soți la data sesizării instanței judecătorești;
  • în caz contrar, unde este sesizata instanța judecătorească