Prin cererea de chemare în judecată depusă la data de 22 iulie 2017 pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților la plata de daune morale în sumă de 2.000.000 euro, echivalentul în RON al sumei de 8.922.400 RON, pentru îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea atribuțiilor prevăzute de legea fondului funciar cu privire la soluționarea într-un termen rezonabil a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate a suprafeței de 2,30 ha teren situat în Iași, str. x și la emiterea titlului de proprietate în termen rezonabil.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 738 din 4 aprilie 2019)

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de reclamant și care vizează nelegala aplicare a dispozițiilor art. 15 din H.G. nr. 890/2005, ce a dus la o greșită soluționare a excepției lipsei calității procesual pasive a OCPI Iași, Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 15 din H.G. nr. 890/2005 prevăd că: „În cazurile în care s-au emis titluri de proprietate altor persoane pe vechile amplasamente ale foștilor proprietari, care, anterior emiterii acestor titluri, au primit adeverințe de proprietate și se afla în posesia terenurilor, în condițiile art. 27 alin. (*2^2) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană va revoca titlurile de proprietate emise abuziv și va elibera titluri de proprietate persoanelor îndreptățite. Pentru a proceda la aceasta comisia va solicita biroului de cadastru și publicitate imobiliară informații cu privire la actele juridice înregistrate în cartea funciară cu privire la acel teren. Birourile de cadastru și publicitate imobiliară vor furniza aceste informații în maxim 20 zile. Cererile celor în drept vor fi soluționate de către comisia județeană în termen de 30 de zile de la înregistrare”.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că instanța de apel a făcut o legală interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 15 din H.G. nr. 890/2005 constatând că OCPI Iași nu are calitate procesuală pasivă în cauză raportat la fapta imputată acestei pârâte, la atribuțiile OCPI prevăzute de dispozițiile legale enunțate și la împrejurarea că reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri motivat de împrejurarea că a fost pus în posesie abia în anul 2015.

În ceea ce privește critica reclamantului legată de cuantumul daunelor morale acordate de instanță, care în opinia acestuia este prea mic în raport cu valorile sociale lezate, arătând că suma de 20.000 de RON nu este aptă să repare tristețea, neliniștea și umilințele la care a fost supus de autoritățile pârâte timp de peste 10 ani, Înalta Curte reține că la nivel legislativ și de principiu nu există criterii obiective, precise, cuantificabile de stabilire a despăgubirilor bănești pentru repararea prejudiciilor morale, dar în jurisprudență și doctrină au fost reliefate câteva criterii, pe baza cărora instanța urmează a face o apreciere în funcție de circumstanțele speței.

Este real că despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale sunt dificil de stabilit, că în absența unor probe materiale judecătorul trebuie să aprecieze o anumită sumă globală în raport de consecințele suferite de partea care solicită acordarea unor daune morale, în condițiile în care întinderea prejudiciului nu poate fi cuantificată potrivit unor criterii matematice sau economice.

Or, din această perspectivă, Înalta Curte observă că instanța de apel atunci când a stabilit cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului s-a raportat atât la circumstanțele cauzei legate de faptul că atât Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Iași cât și Instituția Prefectului Județului Iași au atribuții în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate și în emiterea titlului de proprietate pentru terenurile care fac obiectul Legii nr. 18/1991, precum și la numeroasele demersuri ale reclamantului, care a contestat în instanță toate actele de respingere ale cererilor de reconstituire, astfel că toate aceste aspecte circumstanțiate situației particulare din speță au fost expuse în raționamentul logico-juridic al soluției pronunțate în privința determinării despăgubirilor morale, menite să asigure o reparație justă și echitabilă a prejudiciului suferit de reclamant, motiv pentru care este nefondată critica reclamantului legată de cuantumul daunelor morale acordate de instanța de apel.

În ceea ce privește recursul formulat de pârâții Instituția Prefectului Județului Iași și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Iași, Înalta Curte reține că în susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâții critică greșita aplicare a dispozițiilor art. 1357 C. civ., motivat de faptul că din decizia recurată, nu rezultă care este fapta ilicită săvârșită cu vinovăție de pârâți, și nici nu s-a probat un eventual prejudiciu.

Din perspectiva acestui motiv de recurs, Înalta Curte constată că instanța de apel a analizat condițiile răspunderii civile delictuale prin prisma dispozițiilor art. 1357 C. civ., raportat la circumstanțele cauzei, la faptul că atât Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Iași cât și Instituția Prefectului Județului Iași au atribuții în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate și în emiterea titlului de proprietate pentru terenurile care fac obiectul Legii nr. 18/1991, că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulată de mama reclamantului în anul 2000 și ulterior de reclamant în luna august 2005, procesul-verbal de punere în posesie fiind eliberat abia la data de 29 iunie 2015, după numeroase demersuri și acțiuni în justiție inițiate de reclamant, iar titlul de proprietate nu a fost emis nici la acest moment.

În aplicarea legală și corectă a dispozițiilor art. 1357 C. civ., Înalta Curte mai constată că instanța de apel a explicitat îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale reținând că soluționarea cu întârziere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate și a cererii de punere în posesie a reclamantului, combinată cu necesitatea inițierii acțiunilor în justiție pentru realizarea dreptului său, au fost de natură a produce reclamantului un prejudiciu moral, că fapta ilicită, vinovăția și legătura de cauzalitate, ca elemente ale răspunderii delictuale, constau în durata procedurii administrative, precum și în modul defectuos în care au fost aplicate dispozițiile Legii nr. 18/91, cenzurat de instanțele de judecată prin hotărârile judecătorești anterioare prin care s-a recunoscut îndreptățirea reclamantului la reconstituirea dreptului de proprietate, prejudiciul fiind apreciat de instanță în raport de aspectele particulare ale cauzei.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că sunt nefondate susținerile pârâtelor legate de incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Față de cele expuse, cum în cauză nici una din criticile recurenților nu se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâtele Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Iași și Instituția Prefectului Județului Iași împotriva deciziei civile nr. 338 din data de 10 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.