”Instanța reține că la data de 24.10.2006 a fost încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.4643 între Banca Comercială Română SA în calitate împrumutător și RAI în calitate de împrumutat. Contractul a fost semnat și de către contestatorul RVM în calitate de coplătitor.

Banca Comercială Română a transmis creanța ce izvora din contractul de credit anterior amintit către intimata S_ S.a.R.L prin contractul de cesiune de creanțe nr.J51/11.01.2011. (…)

Ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale, la data de 27.01.2015 intimata a formulat cerere de executare silită a debitorilor RAI și R VM în vederea recuperării sumei totale de 23.103,36 lei.

La data de 06.05.2015 debitorul RVM a formulat contestație împotriva executării silite demarate în dosarul de executare nr.111/2015 al Biroului Executorului Judecătoresc. (…)

Cesiunea de creanță este o modalitate de transmitere a obligațiilor în forma convențională, prin care un creditor (cedent) transmite o creanță a sa unei alte persoane (cesionar) debitorul creanței fiind obligat față de cesionar, odată cu îndeplinirea formalităților de opozabilitate a acestei operațiuni, fără a i se cere consimțământul.

După cum am arătat anterior, Banca Comercială Română a transmis creanța ce izvora din contractul de credit ce constituie titlu executoriu, către intimata S_ S.a.R.L prin contractul de cesiune de creanțe nr.J51/11.01.2011.

Notificarea cesiunii de creanță s-a făcut doar debitoarei RAI la data de 27.01.2011. Instanța reține că, intimata nu a făcut dovada notificării cesiunii de creanță și contestatorului, din înscrisurile depuse la dosar nerezultând acest lucru.

Potrivit dispozițiilor art.1393 Cod civil de la 1864, în vigoare la data încheierii contractului, „cesionarul nu poate opune dreptul său la o a treia persoană decât după ce a notificat debitorului cesiunea”.

Nefăcând dovada comunicării cesiunii de creanță contestatorului, creanța dobândită de către intimată, fiind inopozabilă acestuia, nu putea constitui titlu executoriu față de petentul RVM, în dosarul execuțional nr.111/2015.

Drept urmare, instanța urmează a admite contestația la executare formulată de către contestator și a dispune anularea actelor de executare.” (Judecătoria Satu-Mare, Sentința civilă nr. 100/2016, www.rolii.ro)

 

Articol preluat de pe www.legal-land.ro.