O decizie de maxim interes pentru orice om de afaceri a fost publicata saptamana trecuta in Monitorul Oficial. Este vorba despre o hotarare prin care Inalta Curte a transat problema privind raspunderea penala a administratorilor de societati cu raspundere limitata (SRL) in cazul imprumuturilor ce depasesc echivalentul in lei a 5.000 euro. Mai exact, ICCJ a stabilit ca interdictia de a primi imprunuturi de peste 5.000 euro din partea societatii nu se aplica in cazul administratorilor de SRL, astfel ca acestia nu pot fi subiecti pasivi ai infractiunii prevazute de Legea 31/1990 privind societatile.
Astfel, in Monitorul Oficial nr. 852 din 17 septembrie 20a25 a fost publicata decizia nr. 108 din 31 martie 2025, pronuntata in dosarul 225/1/2025, de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Instanta suprema a fost sesizata de Curtea de Apel Constanta (Incheierea de sesizare este atasata la finalul articolului) pentru a clarifica urmatoarea problema:
“Daca poate fi subiect activ al infractiunii prevazute de art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, privind societatile, administratorul unei societati cu raspundere limitata”.
Art. 272 alin. (1) lit. c din Legea 31/1990 privind societatile prevede ca:
“(1) Se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu amenda fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societatii care:
(…)
c) se imprumuta, sub orice forma, direct sau printr-o persoana interpusa, de la societatea pe care o administreaza, de la o societate controlata de aceasta ori de la o societate care controleaza societatea pe care el o administreaza, suma imprumutata fiind superioara limitei prevazute la art. 144/4 alin. (3) lit. a), sau face ca una dintre aceste societati sa ii acorde vreo garantie pentru datorii proprii; ”
De asemenea, art. 144/4 din Legea 31/1990 privind societatile stabileste ca:
“(1) Este interzisa creditarea de catre societate a administratorilor acesteia, prin intermediul unor operatiuni precum:
a) acordarea de imprumuturi administratorilor.
(…)
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplica:
a) in cazul operatiunilor a caror valoare exigibila cumulata este inferioara echivalentului in lei al sumei de 5.000 de euro”.
Asadar, conform Legii 31/1990 privind societatile un administrator putea primi imprumuturi de la societatea sa doar daca acestea nu depaseau echivalentul in lei al 5.000 euro. Problema era daca prevederile se aplica doar in cazul administratorilor societatilor pe actiuni (SA) sau si administratorilor de SRL-uri.
Chestiunea de drept a fost lamurita de Completul ICCJ condus de judecatoarea Eleni Marcu (presedinta Sectiei penale a Inaltei Curti), si fomrat din judecatorii Rodica Aida Popa, Lucia tatiana Rog, Ana-Hermina Iancu (foto), Oana Burnel, Mircea Mugurel Selea, Valerica Voica, Lia Savonea si Isabelle Tocan.
Inalta Curte: „Nu se poate considera ca norma de incriminare prevazuta de art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 este aplicabila si administratorului unei societati cu raspundere limitata”
In motivare, ICCJ arata ca intr-adevar art. 144/4 din Legea nr. 31/1990 interzice creditarea/garantarea de catre societate a administratorilor acesteia/obtinerea de imprumuturi sau garantii de catre administratori peste limita echivalentului in lei al sumei de 5.000 euro, dar mentioneaza ca norma este prevazuta doar partea rezervata societatilor pe actiuni, fiind instituita asadar doar cu privire la administratorii unor astfel de societati.
Totodata, Inalta Curte precizeaza ca in art. 197 alin. (4) din aceeasi lege 31/1990, care este prevazut in partea destinata societatilor cu raspundere limitata, se arata expres ca dispozitiile privitoare la administrarea societatilor pe actiuni nu sunt aplicabile societatilor cu raspundere limitata, indiferent daca sunt sau nu supuse obligatiei de auditare.
Ceea ce inseamna, ca interdictia de a lua imprumuturi mai mari de 5.000 euro, stabilita de art. 144/4 din Legea 31/1990, se aplica doar administratorilor societatilor pe actiuni, nu si administratorului unei societati cu raspundere limitata, acesta din urma neavand o asemenea interdictie.
“Prin urmare, dat fiind principiul legalitatii incriminarii si a pedepsei, precum si cel al caracterului restrictiv al interpretarii legii penale, nu se poate considera ca norma de incriminare prevazuta de art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 este aplicabila si administratorului unei societati cu raspundere limitata, cu privire la care legiuitorul nu a prevazut interdictia de luare a unui imprumut de la societate, asa cum procedase in cazul administratorului unei societati pe actiuni”, explica ICCJ.
Iata pasaje din decizia Completului ICCJ pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (hotararea este atasata integral la finalul articolului):
“70. Problema de drept ce formeaza obiectul analizei in cauza consta in faptul de a stabili daca administratorul unei societati cu raspundere limitata poate fi subiect activ al infractiunii prevazute de art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, opiniile diferit exprimate in doctrina si jurisprudenta avand ca punct de plecare continutul normei de incriminare, care nu face nicio distinctie cu privire la tipul de societate careia ii este aplicabila respectiva reglementare legala.
71. Intr-adevar, potrivit dispozitiilor art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, constituie infractiune si se pedepseste fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societatii care se imprumuta, sub orice forma, direct sau printr-o persoana interpusa, de la societatea pe care el o administreaza, de la o societate controlata de acesta ori de la o societate care controleaza societatea pe care el o administreaza, suma imprumutata fiind superioara limitei prevazute la art. 144/4 alin. (3) lit. a) din aceeasi lege, sau face ca una dintre aceste societati sa ii acorde vreo garantie pentru datorii proprii.
72. Desi subiectul activ al infractiunii este clar circumstantiat prin mentionarea calitatii cerute persoanei careia i se aplica interdictia de acordare a imprumutului sau garantiei pentru datorii proprii, norma de incriminare nu face nicio referire cu privire la forma de organizare a societatii in care isi desfasoara activitatea respectiva persoana.
73. Avand in vedere continutul textului legal, care, asa cum s-a aratat, nu distinge intre administratorul societatii pe actiuni si cel al societatii cu raspundere limitata, cat si argumente decurgand din aplicarea regulii de interpretare ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga) si faptul ca infractiunea este reglementata intr-un capitol comun, distinct de cele care reglementeaza functionarea diferitelor tipuri de societati, respectiv titlul VIII din Legea nr. 31/1990, intitulat ‘Contraventii si infractiuni’, avand, deci, aplicabilitate generala, unele instante si o parte a doctrinei apreciaza ca dispozitiile de la art. 272 alin. (1) lit. c) trebuie aplicate uniform, indiferent de forma de organizare a societatii, sfera de cuprindere a normei de incriminare neputand fi limitata doar la societatile pe actiuni.
74. Dimpotriva, in cealalta orientare jurisprudentiala se considera ca atata timp cat, in cazul societatii cu raspundere limitata, legiuitorul nu a prevazut un regim juridic asemanator celui stabilit in cadrul administrarii societatii pe actiuni, pentru care se prevede interdictia societatii de a acorda imprumuturi administratorului si interdictia administratorului de a se imprumuta de la societate, nerespectarea interdictiei mentionate, care constituie dispozitia normei de incriminare, nu poate fi imputata si administratorului unei societati cu raspundere limitata, caruia nu i se cere adoptarea unei asemenea conduite.
75. In contextul celor aratate, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala retine ca pentru corecta stabilire a continutului normei de incriminare prevazute prin dispozitiile art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, analiza trebuie sa porneasca de la principiul legalitatii incriminarii si a pedepsei, consacrat de art. 7 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si de art. 23 alin. (12) din Constitutia Romaniei, republicata, principiu care, urmarind sa asigure o protectie efectiva impotriva urmaririlor si a condamnarilor penale arbitrare, interzice aplicarea legii penale la acele situatii in care angajarea raspunderii penale nu este consecinta incalcarii unei actiuni sau inactiuni care sa fi fost prevazuta in sarcina persoanei careia i se imputa ulterior nerespectarea prescriptiei legale.
76. Cu alte cuvinte, unicul temei al raspunderii penale il constituie incalcarea unei reguli de conduita, a carei respectare sa fie prevazuta si in privinta persoanei careia i se imputa respectiva conduita neconforma.
77. De principiu, legea penala se aplica in acele situatii in care este incalcata o anumita conduita impusa sau interzisa de lege, dupa caz, incalcare de o anumita gravitate, de natura sa afecteze in mod drastic valoarea sociala ocrotita de lege.
78. Premisa infractiunii sta tocmai in interdictia sau impunerea de catre lege a unei anumite conduite, care trebuie sa fie cunoscuta de destinatarul sau.
79. De regula, conduita interzisa sau impusa de lege, sub sanctiunea pedepsei penale, rezulta din insasi prevederea care defineste infractiunea, spre exemplu in cazul omorului, furtului, talhariei, violului, iar in alte situatii, mai ales in cazul legislatiei care reglementeaza si organizeaza anumite activitati specifice, ea este prevazuta distinct si explicit ca obligatie, sanctionarea incalcarii acesteia, ca infractiune/contraventie/abatere disciplinara, fiind prevazuta intr-un capitol separat.
80. Daca in prima situatie sfera de cuprindere a infractiunii este determinata prin interpretarea insasi a normei de incriminare, in cel de-al doilea caz, intinderea domeniului de aplicare trebuie in mod necesar corelat cu dispozitiile legale care instituie conduita obligatorie sau interzisa.
81. Aplicand aceste reguli generale problemei de drept ce constituie obiectul sesizarii de fata, trebuie observat ca, in masura in care legiuitorul s-ar fi limitat sa prevada infractiunea de la art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, incriminand conduita acolo definita, fara insa a reglementa in mod specific, expres in cuprinsul legii acele interdictii in legatura cu care este instituita ulterior incriminarea, atunci interpretarea data in prima orientare jurisprudentiala ar fi fost cea corecta, deoarece determinarea sferei de cuprindere a normei s-ar fi facut doar in raport cu continutul constitutiv definit prin norma de incriminare, care nu distinge intre calitatea de administrator al unei societati pe actiuni de cea de administrator al unei societati cu raspundere limitata.
82. Cum insa nu ne aflam in aceasta ipoteza, ci in aceea in care legea penala in materie speciala a reglementat in mod distinct si special interdictia in legatura cu care a fost instituita incriminarea, domeniul de aplicare al incriminarii nu poate fi stabilit fara corelarea cu norma care impune conduita prevazuta sub sanctiunea pedepsei, decat cu riscul de a extinde in mod nepermis ceea ce a urmarit legiuitorul prin incriminare, adica prin aplicarea legii penale prin analogie in defavoarea acuzatului, incalcand principiul interpretarii restrictive a legii penale.
83. Astfel, potrivit art. 144/4 din Legea nr. 31/1990, este interzisa creditarea/garantarea de catre societate a administratorilor acesteia/obtinerea de imprumuturi sau garantii de catre administratori peste limita echivalentului in lei al sumei de 5.000 euro, norma fiind prevazuta in partea rezervata societatilor pe actiuni (sectiunea a III-a ‘Despre administratia societatii’ a cap. IV ‘Societatile pe actiuni’ din titlul III ‘Functionarea societatilor’ al Legii nr. 31/1990), fiind instituita doar cu privire la administratorii unor astfel de societati.
84. De asemenea, potrivit art. 197 alin. (4) din aceeasi lege, care este prevazut in partea destinata societatilor cu raspundere limitata (cap. VI ‘Societatile cu raspundere limitata’ din titlul III al Legii nr. 31/1990), se arata expres ca dispozitiile privitoare la administrarea societatilor pe actiuni nu sunt aplicabile societatilor cu raspundere limitata, indiferent daca sunt sau nu supuse obligatiei de auditare.
85. De aici rezulta ca, potrivit legii, interdictia instituita la art. 144/4 din lege nu se aplica si administratorului unei societati cu raspundere limitata, ceea ce inseamna ca unui administrator al unei societati cu raspundere limitata nu i s-a instituit o atare interdictie.
86. Prin urmare, dat fiind principiul legalitatii incriminarii si a pedepsei, precum si cel al caracterului restrictiv al interpretarii legii penale, nu se poate considera ca norma de incriminare prevazuta de art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 este aplicabila si administratorului unei societati cu raspundere limitata, cu privire la care legiuitorul nu a prevazut interdictia de luare a unui imprumut de la societate, asa cum procedase in cazul administratorului unei societati pe actiuni.
87. Fata de cele ce preceda, se impune admiterea sesizarii formulate de catre Curtea de Apel Constanta – Sectia penala si pentru cauze penale cu minori si de familie in Dosarul nr. 27.888/212/2023, prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile cu privire la urmatoarea chestiune de drept: ‘Daca poate fi subiect activ al infractiunii prevazute de art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, privind societatile, administratorul unei societati cu raspundere limitata.’
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 477 din Codul de procedura penala,
Inalta Curte de Casatie si Justitie
In numele legii
Decide: Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Constanta – Sectia penala si pentru cauze penale cu minori si de familie in Dosarul nr. 27.888/212/2023, prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile cu privire la urmatoarea chestiune de drept: ‘Daca poate fi subiect activ al infractiunii prevazute de art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, privind societatile, administratorul unei societati cu raspundere limitata’ si stabileste ca:
Administratorul unei societati cu raspundere limitata nu poate fi subiect activ al infractiunii prevazute de art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea societatilor nr. 31/1990.
Obligatorie de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedura penala.Pronuntata in sedinta publica astazi, 31 martie 2025”.
* Cititi integral decizia Completului ICCJ pentru dezlegarea unor chestiuni de drept