Preliminarii
Executarea silită reprezintă punctul final al procesului civil, faza finală, definitorie, excepțională și facultativă a litigiului de drept civil.
Executarea silită este garantul aducerii la îndeplinire a dispozițiilor instanței cuprinse în hotărârea judecătorească, modalitatea concretă de realizare efectivă a ordinului judecătorului și instrument de constrângere al debitorului la executarea obligației cuprinse în titlul executoriu pe care creditorul îl deține împotriva sa.
De la început trebuie precizat că executarea silită, ca fază a procesului civil, va fi declanșată numai în cazul în care „debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa”, astfel că întreaga Carte a V-a a Codului de procedură civilă nu își găsește aplicarea în măsura în care debitorul trece la executarea obligației sale benevol.
Însăși denumirea de „executare silită” imprimă ideea de forță de constrângere, efectuare, execuție, facere, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvârșire, obligare, forțare, impunere însă, executarea silită are menirea în primul rând sa disciplineze conduitele neconforme cu ordinea de drept.
Executarea silită are meritul de a-l asigura pe creditor că demersul său juridic materializat prin desfășurarea unui litigiu și obținerea unei hotărâri favorabile are o finalitate certă, aceea că dreptul câștigat – lato sensu – va și intra în posesia sa, iar pe de altă parte, executarea silită îndeplinește și rolul de a imprima în conștiința publicului ideea că titlul executoriu – oricare ar fi acesta – va fi adus la îndeplinire în mod efectiv, prompt și cert, fără a rămâne iluzoriu.
Nu se poate susține afirmația că „executarea silită este lipsită de umanism”. Cartea a V-a a Codului de procedură civilă prevede o serie de dispoziții care au drept scop ocrotirea și protejarea într-o anumită măsură și manieră a debitorului, bunăoară art. 622, 625, 629, 630, 684, 687, 727, 729, 816, 896, 911 etc.
Așa fiind, executarea silită este parte integrantă a procesului civil, atât din punctul de vedere al legislației și doctrinei românești, cât și din perspectiva Curții Europene a Drepturilor Omului, având greaua sarcină de a stabili sau restabili ordinea juridică în societate.
Executarea silită este astfel omniprezentă, în toate ramurile dreptului, în toate raporturile din societate, se naște în dreptul civil, al familiei, penal, administrativ, fiscal, comercial, dreptul muncii și asigurărilor sociale etc.
Dintre toate acestea, cea mai sensibilă parte a executării silite este reprezentată de punerea în executare a hotărârilor judecătorești referitoare la minori, datorită specificului acestei proceduri, a gradului de implicare emoțională din partea tuturor actorilor cu rol în desfășurarea acesteia, respectarea cu rigoare a legii și principiilor de drept și psihologie a copilului și, nu în ultimul rând, de respectarea dorinței minorului.
Sperăm ca în cele ce urmează să formulăm o analiză cât se poate de amănunțită a executării silite a hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii referitoare la minori și să oferim o perspectivă obiectivă a acestei instituții execuționale.
Avem credința că cele ce le vom arăta mai jos vor avea suficientă profunzime încât să trezească în conștiința publicului importanța și fragilitatea minorului, a raporturilor sale cu părinții, cu mediul social și mai ales familial, precum și finețea detaliilor privitoare la dezvoltarea psihică normală a copilului minor.
Sedes materiae
Executarea silită a hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii referitoare la minori face parte din Cartea a V-a, Titlul III, Capitolul IV, Secțiunea a II-a din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, ca modalitatea de executare silită directă.
Denumirea actuală a secțiunii a fost modificată prin efectele art. 1, pct. 10 din Legea nr. 17/2017 publicată în M. Of. nr. 196 din 21 martie 2017, având următoarea formulare, „Executarea silită a hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii referitoare la minori”.
Extras din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă:
Art. 910. Domeniu de aplicare
„(1) Dispozițiile prezentului capitol sunt aplicabile și în cazul măsurilor privitoare la minori prevăzute într-un titlu executoriu, cum sunt stabilirea locuinței minorului, darea în plasament, înapoierea minorului de către persoana care îl ține fără drept, exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul, precum și alte măsuri prevăzute de lege.
(2) În aceste cazuri, executorul judecătoresc va trimite părintelui sau persoanei la care se află minorul încheierea de încuviințare a executării împreună cu o somație în care îi va comunica acesteia data la care să se prezinte împreună cu minorul la sediul său ori în alt loc stabilit de executor, în vederea preluării acestuia de către creditor, sau, după caz, îi va pune în vedere să permită celuilalt părinte să își exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu.
(3) Dacă debitorul nu se va conforma somației executorului, acesta, la cererea creditorului, va sesiza instanța de executare pentru a se face aplicarea prevederilor art. 906”.
Art. 911. Reguli speciale de executare
„(1) Dacă în termen de o lună de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 906 alin. (2) debitorul nu execută obligația sa, executorul judecătoresc va proceda la executarea silită.
(2) Executarea se va efectua în prezența unui reprezentant al direcției generale de asistență socială și protecția copilului și, când acesta apreciază că este necesar, a unui psiholog desemnat de aceasta. Prezența psihologului nu este necesară dacă reprezentantul direcției are această calificare.
(3) La solicitarea executorului judecătoresc, agenții forței publice sunt obligați să își dea concursul la executare, în condițiile legii.
(4) Nu este permis niciunei persoane să bruscheze minorul sau să exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea”.
Art. 912. Opunerea la executare
„(1) Dacă debitorul nu își îndeplinește obligația, penalitatea stabilită de instanță potrivit art. 906 va curge până la momentul executării, dar nu mai mult de 3 luni de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 906 alin. (2).
(2) În cazul în care debitorul nu își îndeplinește obligația în termenul prevăzut la alin. (1), precum și atunci când debitorul este de rea-credință și ascunde minorul, executorul judecătoresc va consemna acest fapt și va sesiza de îndată parchetul de pe lângă instanța de executare în vederea începerii urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești”.
Art. 913. Refuzul minorului
„(1) Dacă executorul constată că însuși minorul refuză în mod categoric să îl părăsească pe debitor sau manifestă aversiune față de creditor, va întocmi un proces-verbal în care va consemna constatările sale și pe care îl va comunica părților și reprezentantului direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
(2) Reprezentantul direcției generale de asistență socială și protecția copilului va sesiza instanța competentă de la locul unde se află minorul, pentru ca aceasta să dispună, în funcție de vârsta copilului, un program de consiliere psihologică, pentru o perioadă ce nu poate depăși 3 luni. Cererea se soluționează de urgență în camera de consiliu, prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac, pronunțată cu citarea părinților și, după caz, a persoanei la care se află copilul. Dispozițiile legale privind ascultarea copilului rămân aplicabile.
(3) La finalizarea programului de consiliere, psihologul numit de instanță va întocmi un raport pe care îl va comunica instanței, executorului judecătoresc și direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
(4) După primirea raportului psihologului, executorul va relua procedura executării silite, potrivit art. 911.
(5) Dacă și în cursul acestei proceduri executarea nu va putea fi realizată din cauza refuzului minorului, creditorul poate sesiza instanța competentă de la locul unde se află minorul în vederea aplicării unei penalități, dispozițiile art. 906 alin. (2) și (4)-(6) fiind aplicabile în mod corespunzător”.
Art. 914. Procesul-verbal de constatare
„Executorul judecătoresc va încheia un proces-verbal în care va constata modul de îndeplinire a obligațiilor prevăzute la art. 910 alin. (1), dispozițiile art. 890 fiind aplicabile în mod corespunzător”.
Comentariu
Reiterăm cele susținute mai sus, în sensul că executarea silită trebuie să rămână ultima ratio regum și procedura de excepție la care trebuie să se recurgă în vederea executării unui titlu executoriu indiferent de obiectul executării silite.
Astfel, vom reveni ori de câte ori va fi cazul și vom arăta că executarea silită nu reprezintă regula, ci excepția de la regulă.
A fortiori, în materie de proceduri cu minori, ar fi de dorit ca recurgerea la executarea silită să reprezinte soluția cea mai rar întâlnită, iar interesul superior al copilului să nu reprezinte arma de asalt, cea mai fragilă a părinților în războiul purtat de aceștia.
Pornind de la însăși denumirea secțiunii referitoare la executarea silită privitoare la minori, „executarea silită a hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii referitoare la minori” trebuie să observăm și dispozițiile generale ale executării silite, respectiv textul art. 632 alin. (1) C. pr. civ. privitor la temeiul executării silite potrivit cu care, „executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu”.
Astfel, trebuie reținut că principalul titlu executoriu, în general, nu numai în materie de minori, este hotărârea judecătorească (sentință sau, după caz, decizie).
Trebuie înțeles că hotărârea judecătorească poate izvorî atât în materie civilă, penală, contravențională, fiscală, administrativă, comercială etc. Numai că este greu de imaginat ca o hotărâre judecătorească pronunțată în materie contravențională, administrativă, fiscală, bunăoară să cuprindă dispoziții relative la minori.
În schimb, hotărârea judecătorească în materie penală poate cuprinde dispoziții ale instanței penale care să dezlege cu privire la minori odată cu condamnarea penală a unuia sau ambilor părinți. Astfel, hotărârea judecătorească penală devine titlu executoriu în subsidiar față de dispoziția principală penală.
Însă, nu numai hotărârea judecătorească poate constitui titlu executoriu. După cum bine știm, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil legiuitorul a permis ca desfacerea căsătoriei să se poată face în fața notarului public, a ofițerului de stare civilă sau pe cale judecătorească în fața judecătorului.
Prin urmare, reținem că atât ofițerul de stare civilă, cât și notarul public vor emite un certificat de divorț, astfel, acesta constituie titlu executoriu.
Sunt titluri executorii, hotărârile judecătorești străine, titlurile de credit, titlurile executorii fiscale, înscrisurile sub semnătură privată etc.
Dintre toate acestea, reținem că hotărârile judecătorești străine pronunțate în materie de dreptul familiei vor cuprinde dispoziții susceptibile de executare silită în materia despre care facem discuție.
Așa fiind, întreaga discuție se va purta în principal, cu privire la hotărârile judecătorești și certificatul de divorț emis de ofițerul de stare civilă și notarul public.
În privința hotărârilor judecătorești susceptibile de a fi puse în executare, noul Cod de procedură civilă le indică ca fiind, hotărârile date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel, precum și hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel ori cele în legătură cu care părțile au convenit să exercite direct recursul, potrivit art. 459 alin. (2) C. pr. civ.
Pentru ca dispozițiile privitoare la executarea silită a titlurilor executorii referitoare la minori să fie puse în executare, titlul executoriu trebuie să cuprindă dispoziții referitoare la minori.
Însuși art. 910 alin. (1) C. pr. civ. enumeră cu titlu exemplificativ care sunt măsurile privitoare la minori susceptibile de executare silită. Astfel sunt, stabilirea locuinței minorului, darea în plasament, înapoierea minorului de către persoana care îl ține fără drept, exercitarea dreptului de avea legături personale cu minorul, precum și alte măsuri prevăzute de lege.
Sunt de asemenea susceptibile de executare silită și hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe ca urmare a soluționării ordonanțelor președințiale care au ca obiect, suplinire consimțământ, decădere din drepturi părintești, eliberare certificat privind ocrotirea minorului, modificare măsuri privind copilul, ordin de protecție, obligarea minorului la consiliere psihologică, pensie întreținere, reintegrare în familie etc.
Pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești referitoare la minori, creditorul va trebui să urmeze procedura de drept comun, întrucât executarea silită potrivit cu art. 664 alin. (1) C. pr. civ. poate porni numai la cererea creditorului, având în vedere că faza executării silite este parte a procesului civil caracterizat de disponibilitate.
Astfel fiind, creditorul se va adresa executorului judecătoresc competent, fie personal, fie prin reprezentant legal sau convențional, formulând o cerere de executare silită al cărei conținut trebuie să fie conform cu dispozițiile art. 664 alin. (3) și (4) C. pr. civ.
Astfel, executorul judecătoresc va proceda la deschiderea unui dosar de executare silită, urmând a sesiza instanța de executare în condițiile art. 666 C. pr. civ. pentru încuviințarea executării silite. După obținerea încheierii de încuviințare a executării silite, executorul judecătoresc va comunica părintelui sau persoanei la care se află minorul încheierea de încuviințare a executării silite împreună cu somația care va cuprinde data la care trebuie să se prezinte împreună cu minorul la sediul său ori în alt loc stabilit de către executor.
Somația cuprinde mențiunile arătate mai sus, împreună cu cele prevăzute de art. 668 C. pr. civ. relative la conținutul acesteia, respectiv ordinul ca debitorul să procedeze la îndeplinirea obligației, de îndată sau în termenul stabilit de lege, cu arătarea, în caz contrar, a continuării executării silite.
Somația emisă potrivit cu dispozițiile art. 910 alin. (2) C. pr. civ. se emite în scopul preluării minorului de către creditor, sau, după caz, să permită celuilalt părinte să își exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlu executoriu.
În măsura în care debitorul nu înțelege să se conformeze dispozițiilor din somație, executorul judecătoresc va sesiza instanța de executare, la cererea creditorului, pentru a face aplicare dispozițiilor art. 906 C. pr. civ. referitoare la aplicarea de penalități.
Cu privire la termenul în care executorul judecătoresc va trece la executarea silită, art. 673 C. pr. civ. dispune că în afară de cazurile în care legea prevede altfel, actele de executare silită nu pot fi efectuate decât după expirarea termenului arătat în somație sau, în lipsa acesteia, în cel prevăzut în încheierea prin care s-a încuviințat executarea.
Așa fiind, văzând dispozițiile art. 910 alin. (2) C. pr. civ. executorul va stabili termenul de prezentare a debitorului în vederea preluării acestuia de către creditor, prin raportare la dispozițiile art. 673 C. pr. civ. arătate mai sus.
Astfel, în ipoteza în care debitorul nu se va conforma dispozițiilor executorului cuprinse în somație, la termenul stabilit de acesta va sesiza instanța de executare în vederea pronunțării unei soluții de obligare a debitorului la plata unor penalități.
Practic, deși art. 906 alin. (1) C. pr. civ. are în vedere numai comunicarea încheierii de încuviințare a executării silite în termen de 10 zile, trebuie să avem în vedere că art. 910 alin. (2) C. pr. civ. obligă executorul și la comunicarea somației, cu atât mai mult cu cât art. 910 alin. (3) C. pr. civ. are în vedere demararea procedurii prevăzută de art. 906 C. pr. civ. care se va face numai dacă debitorul „nu se conformează somației”.
În consecință, obligația debitorului nefiind una evaluabilă în bani, potrivit art. 906 alin. (2) C. pr. civ., instanța îl poate constrânge la cererea executorului judecătoresc, prin aplicarea unor penalități, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, în favoarea creditorului cu o sumă cuprinsă între 100 și 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzută în titlu executoriu.
Dacă în termen de o lună de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, executorul judecătoresc va proceda la executarea silită.
În privința executării silite propriu-zise Codul de procedură civilă prevede reguli speciale, având în vedere specificitatea și tipicitatea obligației de executat.
Relativ la timpul în care se efectuează executarea silită privitoare la minori, sunt și rămân aplicabile dispozițiile de drept comun, respectiv art. 684 C. pr. civ., în sensul că niciun act de executare nu se va putea face înainte de ora 06:00 și nici după ora 20:00.
În concret, executarea se va efectua de executorul judecătoresc prin prezentarea acestuia la locul unde se află minorul în prezența unui reprezentant al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului și, când se apreciază necesar, a unui psiholog desemnat de acesta. Cu toate acestea, prezența psihologului nu este necesară în cazul în care reprezentantul Direcției are și calitatea de psiholog.
Necesitatea prezentării la locul de executare a acestor persoane calificate în domeniul protecției și asistenței copilului rezidă din împrejurarea că, pe de o parte, executorul judecătoresc este un profesionist al dreptului fără expertiză în creșterea, educarea, supravegherea și ocrotirea copilului, iar pe de altă parte, schimbarea unei stări de fapt a copilului în mod brusc și într-un mod rigid impune asigurarea unui cadru alcătuit din persoane înalt calificate în domeniul protecției copilului.
Această formă de executare silită directă se realizează asupra persoanei, reprezentând, cum s-a arătat în literatura juridică de specialitate, excepția în dreptul execuțional civil român, regula fiind constituită de executarea obligațiilor asupra bunurilor debitorului[1].
Nerespectarea dispozițiilor privitoare la prezența reprezentantului Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului atrage sancțiunea nulității executării.
Articol preluat de pe www.universuljuridic.ro
