- Despre poprire
Potrivit noului Cod de procedură civilă executarea silită cunoaște două modalități principale, respectiv executarea silită directă – predarea silită a bunurilor mobile (art. 892-894); predarea silită a bunurilor imobile (art. 895-901); executarea silită a obligațiilor de a face sau a obligațiilor de a nu face (art. 902‐908) și executarea hotărârilor judecătorești referitoare la minori (art. 909‐913) – și executarea silită indirectă – urmărirea silită imobiliară, poprirea și urmărirea silită imobiliară.
Alegerea modalității în care urmează a se efectua executarea silită aparține creditorului, în funcție de creanța urmărită, modalitățile practice în care se urmărește predarea bunurilor sau a valorilor urmărite, starea de solvabilitate a debitorului, cuantumul creanței și izvorul acesteia.
Poprirea reprezintă aceea formă a executării silite indirecte prin care se valorifică sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului urmărit de către o terță persoană, creditorul subrogându-se în mod condiționat și provizoriu în drepturile acestuia din urmă.
Prin urmare, poprirea dă puterea creditorului urmăritor să obțină realizarea creanței sale prin urmărirea sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile al căror titular este debitorul său, deținute sau viitoare.
S-a constatat în ultimii ani o creștere a numărului cauzelor înregistrate la instanțele de judecată prin care se solicită validarea popririi, având în vedere că procedura de judecată este una suplă și caracterizată de celeritate.
Procedura popririi presupune identificarea unui terț solvabil, debitor al debitorului urmărit, terț care poate fi chiar o persoană juridică, ceea ce simplifică cu mult această procedură.
Un alt avantaj al popririi este reclamant chiar de dispozițiile art. 784 C. pr. civ., potrivit căruia, „din momentul comunicării adresei de înființare a popririi către terțul poprit sunt indisponibilizate toate sumele și bunurile poprite”. Astfel, terțul poprit și debitorul se află într-o imposibilitate certă de efectuare a unor viramente, plăți, transmiteri de sume și bani, fără acordul executorului judecătoresc și respectarea reținerilor instituite de către acesta.
Cu atât mai mult, teza a doua a art. 784 alin. (1) C. pr. civ. „de la indisponibilizare și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terțul nu va putea face nicio altă plată sau altă operațiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel”.
Prin urmare, perioada indisponibilizării este perpetuă și continuă până la îndestularea creditorului, chiar și în termenul unei eventuale suspendări a executării silite. Astfel, incidentul procedural al suspendării executării silite nu permite terțului poprit să dispună într-o altă modalitate de sumele și bunurile debitorului.
Posibilitatea creditorului la înființarea popririi se materializează prin indisponibilizarea sumelor cuvenite debitorului cu scadență succesivă, a celor ajunse la scadență, chiar și asupra celor exigibile în viitor, asupra fructelor civile ale creanței poprite, precum și asupra oricăror alte accesorii născute chiar după înființarea popririi.
Este astfel cert că, indiferent dacă debitorul nu avea la momentul înființării popririi de obținut o sumă de bani, bunuri incorporale ș.a, măsura rămâne în ființă și va activa pentru viitor.
Plata sau cesiunea creanței poprite nu va fi opozabilă creditorului popritor, ca efect al indisponibilizării și nici actele de dispoziție de orice fel făcute ulterior înființării popririi de către debitorul poprit asupra bunurilor poprite.
Poprirea are un efect dublu întreruptiv de prescripție, aceasta vizează nu numai creanța poprită, ci și creanța născută pentru acoperirea creanței pentru care ea a fost înființată.
Indisponibilizarea va ființa asupra sumelor de bani sau a bunurilor mobile poprite, neîntrerupt și continuu, fie până la stingerea integrală a debitului, fie dacă debitorul consemnează, cu afectațiune specială, toate sumele pentru acoperirea cărora a fost înființată poprirea, la dispoziția executorului judecătoresc. Dispozițiile art. 721 C. pr. civ. în materia depunerii cu afectațiune specială sunt și rămân aplicabile.
Astfel, poprirea se va sista numai ca urmare a înștiințării de către executorul judecătoresc a terțului poprit, care a primit în mâinile sale recipisa de consemnare.
Un alt efect pozitiv al popririi îl reprezintă și continuarea procedurii care rămâne în ființă și atunci când debitorul își schimbă locul de muncă sau este pensionat. În aceste situații, obligația terțului poprit este de a comunica actele prin care s-a înființat poprirea unității la care se află noul loc de muncă sau organului de asigurări sociale competent, care, la data primirii acestor acte, devine terț poprit.
Terțului poprit îi revine obligația de a încunoștința pe creditor în ipoteza în care debitorul urmărit și-a schimbat locul de muncă însă acesta este necunoscut de terțul poprit, astfel încât să poată efectua comunicarea actelor de înființare a popririi potrivit regulii instituite de alin. (1) al art. 786 C. pr. civ.
În această situație, creditorul va avea un rol activ în aflarea noului loc de muncă al debitorului său, iar la momentul identificării, va aduce la cunoștință terțului poprit inițial pentru a proceda comunicarea actelor de poprire, potrivit dispozițiilor alin. (1) din art. 786 C. pr. civ.
Publicitatea popririi reprezintă un alt aspect pozitiv al acestei forme indirecte de executare silită, în sensul că o creanță poprită și garantată cu ipotecă sau cu o altă garanție reală, creditorul popritor va fi în drept să ceară, pe baza unei copii certificate de către executorul judecătoresc de pe adresa de înființare a popririi, ca poprirea să fie înscrisă în cartea funciară sau în alte registre de publicitate.
Notarea se va face și din oficiu, în cazul în care creditorul popritor a formulat această cerere în cererea sa de poprire.
În temeiul principiului simetriei formelor actelor juridice, Codul de procedură civilă obligă executorul judecătoresc să citeze creditorul popritor în vederea radierii înscrierii.
În cazul popririi instituite asupra titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale, despre aplicarea sechestrului se va face mențiune, la cererea executorului judecătoresc, în Registrul Comerțului, în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, în registrul succesoral ținut de Camera Notarilor Publici sau în alte registre de publicitate, după caz, potrivit art. 742 C. pr. civ.
Cererea de poprire formulată de către creditor este de competența executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit cu art. 782 C. pr. civ.
- Înființarea popririi
Prima etapă a procedurii execuționale indirecte prin poprire o reprezintă formularea cererii de executare silită, de către creditorul urmăritor la executorul judecătoresc competent potrivit dispozițiilor art. 782 C. pr. civ.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 782 C. pr. civ. poprirea se înființează la cererea creditorului urmăritor care a ales să uzeze de această formă de executare silită, însă niciun text din cuprinsul secțiunii referitoare la executarea silită prin poprire nu face referire la conținutul cererii de poprire, aspect față de care suntem îndreptățiți să apreciem că cererea se va supune condițiilor și formelor prevăzute de dispozițiile comune în materie, respectiv art. 664 C. pr. civ.
Cererea de executare silită prin poprire este supusă taxelor judiciare de timbru. În cerere creditorul trebuie să precizeze suma pentru care se solicită înființarea popririi, atașând, totodată, titlul executoriu în original sau în copie legalizată, iar dacă este cazul, înscrisuri în susținerea cererii.
Poprirea se va înființa fără somație, potrivit cu art. 783 alin. (1) C. pr. civ., în baza încheierii de încuviințare a executării, iar prin adresă se va preciza și titlul executoriu în temeiul căreia s-a înființat poprirea, se va comunica terțului poprit, împreună cu încheierea de încuviințare a executării sau un certificat privind soluția pronunțată în dosar.
Despre măsura luată va fi înștiințat și debitorul, căruia i se va comunica, în copie, adresa de înființare a popririi, la care se vor atașa și copii certificate de pe încheierea de încuviințare a executării sau de pe certificatul privind soluția pronunțată în dosar și titlul executoriu, în cazul în care acestea din urmă nu a fost comunicate anterior.
Înștiințarea debitorului este obligatorie însă, cum am precizat mai sus, numai după ce poprirea a fost deja înființată.
Prin urmare, debitorul nu are cunoștință despre înființarea popririi decât după formarea dosarului și emiterea tuturor formelor execuționale către terțul poprit. Măsura ne apare ca fiind justă, necesară și oportună, asigurând garantarea obținerii realizării creanței și evitarea unei posibile insolvabilități a debitorului poprit sau crearea unei situații prin care debitorul poprit, cu rea-credință, să-și retragă sumele de bani pe care le-ar deține conturi bancare ori creanțe la proprii săi debitori.
De asemenea, trebuie precizat că poprirea se poate face numai după ce instanța de executare a încuviințat executarea silita.
În adresa de înființare a popririi se va face mențiune cu privire la debitorul poprit, în care i se vor indica datele de identificare, respectiv numele, prenumele, codul numeric personal, iar pentru debitorii persoane juridice denumirea, sediul, codul de identificare fiscală ori codul unic de înregistrare, dacă sunt cunoscute.
Deși textul de lege pare să nu oblige la identificarea completă a debitorilor, apreciem că toate datele de identificare sunt necesare, cu atât mai mult cu cât acestea vor avea efecte extinse și imediate. În lipsa unor elemente certe și concrete de identificare a debitorului poprit, simpla mențiune a numelui și prenumelui pot conduce la înființarea unei popriri eronate, cu consecințe severe.
În adresa de înființare a popririi se va pune în vedere terțului poprit interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile pe care le datorează ori le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară realizării obligației ce se execută silit.
În măsura în care se solicită înființarea popririi asupra tuturor conturilor unei persoane fizice sau, după caz, ale unei persoane juridice, inclusiv pe conturile subunităților fără personalitate juridică ale acestora din urmă, se vor indica, dacă sunt cunoscute, elementele de identificare pentru fiecare cont în parte, respectiv subunitate fără personalitate juridică a debitorului poprit.
În cazul în care adresa de înființare a popririi se transmite unei unități operaționale a unei instituții de credit, poprirea va activa numai asupra conturilor pe care debitorul poprit le are la acea instituție. Per a contrario, dacă debitorul poprit nu are deschis un cont la acea unitate de credit sesizată de către executorul judecătoresc, aceasta va informa executorul cu privire la existența conturilor debitorului deschise la alte unități operaționale și imposibilitatea de a proceda la reținerea sumelor de poprit.
Aceeași situație juridică și de comunicare se efectua și în măsura în care poprirea se înființează asupra titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmăribile ce se află în păstrarea unor unități specializate.
Dacă poprirea a fost instituită ca măsură asigurătorie și nu a fost desființată până la obținerea titlului executoriu, se va comunica terțului poprit o copie certificată de pe titlul executoriu, în vederea consemnării sumei de bani, dacă creanța este exigibilă sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile incorporale poprite și să comunice dovada executorului judecătoresc, precum și să plătească direct creditorului suma reținută și cuvenită acestuia, în cazul în care sumele datorate sunt cu titlu de obligație de întreținere, alocație, despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrității corporale sau a sănătății.
După înființarea popririi, orice alt creditor al debitorului poprit va putea să procedeze la poprirea aceleiași creanțe până la eliberarea sau distribuirea sumelor rezultate din poprire. În această situație, terțul poprit va comunica fie executorului judecătoresc, fie creditorului inițial (sau inițiali), numele și adresele celorlalți creditori, precum și popririle solicitate de fiecare dintre aceștia din urmă.
Problema urmăririi silite prin poprire bancară a fost tranșată ca urmare a recursului în interesul Legii nr. 11/2018 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a statuat că „în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 748 alin. (1) teza a doua C. pr. civ., suspendarea urmăririi silite prin poprire bancară înlătură obligația terțului poprit de a indisponibiliza și încasările, în contul debitorului poprit, ulterioare suspendări
Așa fiind, executarea silită indirectă prin poprire are ca scop principal indisponibilizarea sumelor de bani, a titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale pe care o terță persoană le datorează debitorului urmărit. Prin urmare, se urmărește obținerea creanței direct din mâinile terțului debitor al debitorului urmărit, în mâinile creditorului urmăritor.
În vederea identificării soluției celei mai judicioase trebuie să observăm dispozițiile art. 701 C. pr. civ. relative la suspendarea executării silite. Astfel, din interpretarea literală a textului rezultă cele două forme ale suspendării executării silite, respectiv executarea de drept – legală – și suspendarea judiciară – dispusă de instanță.
Trebuie precizat faptul că dispozițiile art. 781 alin. (2) C. pr. civ. au în vedere sumele de bani din conturi bancare, care pot face obiectul urmăririi silite atât cu privire la soldul creditor al acestor conturi, cât și încasările viitoare. Mai mult decât atât, poprirea va opera și asupra creanțelor cu termen ori sub condiție, însă executarea se va putea face numai după ajungerea la termen ori la data împlinirii condiției.
În acest context amintim și dispozițiile privitoare la efectele înființării popririi, cu referire expresă la alin. (2) al art. 784 C. pr. civ., potrivit căruia poprirea sumelor cu scadențe succesive, indisponibilizate se întind nu numai asupra sumelor ajunse la scadență, ci și asupra celor exigibile în viitor.
Astfel fiind, în categoria încasărilor viitoare sunt incluse sumele cu scadențe succesive și creanțele născute anterior înființării popririi, afectate de modalități – condiție suspensivă ori după caz, termen suspensiv.
Prin efectul înființării popririi se instituie, astfel, interdicția terțului poprit de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile pe care le datorează acestuia ori le va datora.
Or, indisponibilizarea are ca obiect sumele pe care terțul poprit i le va datora debitorului urmărit reprezentate de venituri viitoare, așa cum prevăd dispozițiile mai sus arătate.
Curtea Supremă mai reține și că suspendarea executării silite, „are ca efect principal sistarea sau oprirea temporară a procedurii de urmărire silită în stadiul în care se află, efectele suspendării executării neputând fi asimilate desființării popririi sau anulării actelor de executare efectuate până la momentul suspendării, întrucât acestea sunt chestiuni de fond ce nu pot fi soluționate decât în cadrul prevăzut de lege, anume pe calea contestației la executare, iar nu în procedura simplificată pe care o presupune soluționarea acestui incident procedural, chiar pentru cazul suspendării judecătorești; mai mult decât atât, suspendării executării nu i se pot recunoaște sau atașa și alte efecte decât cele expres prevăzute de lege”.
Prin urmare, văzând dispozițiile art. 701 alin. (3) C. pr. civ., în sensul că pe perioada suspendării executării silite actele de executare efectuate anterior, măsurile de executare dispuse de instanța de executare sau executor, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor și conturilor bancare, rămân în ființă, iar potrivit art. 784 alin. (1) teza a doua C. pr. civ., „De la indisponibilizare și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terțul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operațiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel”.
Așadar, cele două texe de lege se completează reciproc, rezultând că pe durata suspendării executării actele de executare efectuate anterior, precum și măsurile de executare dispuse de instanța de executare sau de executor, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor și conturilor bancare își păstrează valabilitatea.
Doctrina apreciază că sumele care devin exigibile după momentul suspendării executării silite, precum și încasările viitoare care alimentează contul poprit după intervenirea suspendării nu vor fi indisponibilizate și, respectiv, nu vor fi consemnate/plătite executorului/creditorului, ci dimpotrivă, rămân la dispoziția debitorului, care poate dispune liber de acestea, terțul poprit fiind obligat să le elibereze debitorului sau să le gestioneze conform dispoziției debitorului – titular al contului.
3. Validarea popririi
Validarea popririi este cea de-a treia etapă în procedura executării silite indirecte prin poprire.
Validarea poprii este o procedură excepțională și facultativă, prin intermediul căreia instanța de executare verifică îndeplinirea de către terțul poprit a dispozițiilor legale pentru obligarea sa directă față de creditorul urmăritor.
Așadar, dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a eliberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Dispoziția art. 790 alin. (1) C. pr. civ. cuprinde două ipoteze care sunt de natură să conducă la necesitatea parcurgerii procedurii de validare a popririi, respectiv cea în care terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi ori, în loc să consemneze suma urmăribilă, a eliberat-o în mâinile debitorului poprit.
În prima ipoteză se poate reține cu ușurință reaua-credință a terțului poprit, în schimb, cea de-a doua ipoteză vizează o neîndeplinire culpabilă a obligațiilor prin eliberarea sumelor în mâinile debitorului poprit însă, apreciem că și în acest caz există elementul de rea-credință.
Deși terțul poprit avea cunoștință cu privire la obligația de a reține sumele și de a le pune la îndemâna executorului judecătoresc în vederea predării acestora în mâinile creditorului popritor, nu a procedat în conformitate cu dispoziția executorului judecătoresc și ordinele legii, se poate reține culpa în neexecutarea ordinelor.
Cererea de validare a popririi va concepta în calitate de subiect al raportului execuțional pe creditorul urmăritor, debitorul poprit și terțul poprit. Însă, este posibil ca tocmai în virtutea legii – art. 790 alin. (1) teza I C. pr. civ. – executorul judecătoresc să dobândească calitate procesuală, respectiv pe cea de petent.
Titular al cererii de validare a popririi în temeiul legii poate fi creditorul popritor, debitorul poprit sau executorul judecătoresc.
Legea nu conferă dreptul terțului poprit de a fi titular al cererii de validare a popririi, tocmai că procedura validării popririi este demarată de culpa acestuia în neexecutarea actelor de executare.
Este de reținut și faptul că însuși debitorul poprit poate formula cerere de validare a popririi. Pare iluzoriu însă, este posibil ca acesta să nu fi procedat la executarea obligației de stingere a creanței pe care o are în favoarea creditorului său, dar în măsura în care executarea silită a fost demarată de către creditor îi este mai lesne să stingă creanța pe calea popririi și deci să fie de acord cu această procedură execuțională. Pe cale de consecință, deși se arată dispus să stingă creanța, terțul poprit nu a înțeles să rețină și redirecționeze sumele impuse de executorul judecătoresc.
În privința termenului de o lună prevăzut de actuala reglementare este un termen imperativ, înăuntrul căruia creditorul, debitorul și executorului judecătoresc este obligat să formuleze cererea de validare a popririi, în cazul în care nu face acest lucru, intervine sancțiunea decăderii, cererea formulată după împlinirea acestui termen urmând a fi respinsă ca tardivă.
În cazul în care asupra aceleiași sume datorate de terțul poprit există mai multe popriri, care nu au fost executate de către acesta, validarea lor se va putea judeca printr-o singură hotărâre.
Judecarea cererii de validare a popririi se va face cu citarea creditorului urmăritor, a intervenienților, a debitorului poprit și terțului poprit.
În materie de probațiune, din economia textului, reținem că sunt admisibile orice probe necesare soluționării cauzei și care sunt admisibile potrivit dreptului comun. De asemenea, terțul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepțiile și mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului, în măsura în care ele se întemeiază pe o cauză anterioară popririi.
Dacă din probele administrate în cauză rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului poprit, instanța va admite cererea prin hotărâre și va dispune obligarea terțului poprit la plata acestora către creditor, în limita creanței, suma datorată. A contrario, instanța va dispune desființarea popririi printr-o hotărâre de respingere ca nefondată sau neîntemeiată. Tot astfel, cererea va putea fi respinsă și ca tardiv formulată sau inadmisibilă.
Dacă poprirea a fost înființată asupra unei creanțe cu termen sau sub condiție va putea fi validată – având în vedere că poprirea are ca obiect și indisponibilizarea sumelor viitoare – însă executarea hotărârii de validarea nu va putea fi pusă în executare decât după ajungerea la termen sau, după caz, îndeplinirea condiției.
Poprirea sumelor datorate periodic ajunse la scadență, cât și a celor scadente în viitor, validarea își va produce efectele numai la data la care acestea devin scadente.
În privința sumelor de bani din conturile bancare, pentru sumele viitoare, instanța va dispune menținerea popririi până la realizarea integrală a creanței.
Dacă poprirea a fost înființată asupra unor bunuri mobile incorporale care se aflau la data înființării ei în mâinile terțului poprit, instanța va dispune vânzarea lor. Dispoziția este imperativă, astfel că instanța nu are posibilitatea de apreciere.
A contrario, dacă bunurile incorporale nu se mai aflau în posesia terțului la data validării popririi, acesta va fi obligat la plata contravalorii acestor bunuri, caz în care va fi urmărit direct de către executorul judecătoresc.
Dacă poprirea a fost înființată asupra unor titluri de valoare sau asupra altor bunuri mobile incorporale, executorul judecătoresc va proceda la valorificarea acestora, potrivit art. 793 C. pr. civ.
Terțul poprit care, cu rea-credință, a refuzat să își îndeplinească obligațiile privind efectuarea popririi va putea fi amendat prin aceeași hotărâre.
Împotriva sentinței de validare, partea interesată poate formula numai apel, în termen de 5 zile de la comunicare.
În măsura în care creditorul popritor nu își poate acoperi creanța prin executarea hotărârii de validare, se va putea întoarce cu alte urmăriri silite împotriva debitorului poprit.
În cazul în care creanța debitorului poprit este garantată cu ipotecă, după ce hotărârea de validare a devenit definitivă, se va intabula dreptul în cartea funciară strămutarea dreptului de ipotecă în favoarea tuturor creditorilor care au obținut validarea.
4. Desființarea popririi
Dacă după înființarea popririi cauza în temeiul căreia s-a înființat aceasta a încetat să mai existe, executorul judecătoresc, din oficiu sau la cererea debitorului poprit, va dispune desființarea popririi printr-o adresă către terțul poprit. Atunci când poprirea a fost validată, desființarea popririi se va face de către instanța de executare printr-o încheiere executorie, dată cu citarea părților.
Când creanța debitorului poprit este garantată cu ipoteca, acesta va putea cere, în temeiul acestei adrese sau, după caz, al încheierii rămase definitivă, radierea notării popririi sau a intabulării strămutării dreptului de ipoteca în cartea funciară. Aceleași dispoziții se aplică în mod corespunzător în cazul radierii popririi asupra unor creanțe sau altor bunuri mobile incorporale, înscrise în alte registre de publicitate decât cartea funciară.
În măsura în care a fost poprirea a fost desființată, sumele deja plătite creditorului de către terțul poprit sunt și rămân valabile.
În măsura în care însă, poprirea a ființat asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmăribile ale debitorului situația de fapt și de drept care a fost de natură să genereze înființarea popririi prin modificarea titlului executoriu, desființarea acestuia sau însăși a executării silite, debitorul poprit are la dispoziție numai dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare.
Astfel, terțul poprit nu are posibilitatea să restituie ex ofici la cererea debitorului sumele de bani indisponibilizate și datorate și indicate prin adresa de înființare a popririi. Modificarea cuantumului sumei de poprit sau a perioadei pentru care se află în ființă indisponibilizarea acestor sume nu îi pot fi așadar imputabile terțului poprit, din moment ce executorul judecătoresc nu a comunicat aceste modificări terțului și nici debitorul poprit, care are principalul interes în limpezirea situației juridice.
Articol preluat d epe www.universuljuridic.ro
