Codul de procedură civilă: art. 628 alin. (2); art. 713 alin. (1)
Dacă titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, în cadrul contes¬tației la executare nu se realizează analiza fondului raporturilor juridice dintre părți sau a clauzelor contractului de comision încheiat între părți, ci dacă prin actele de executare silită întocmite în procedura executării silite au fost respectate dispozițiile titlului executoriu în conformitate cu dispozițiile legale, care prevăd că dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într o cale de atac ce i a fost deschisă.
Dacă prin titlul executoriu s a stabilit că penalitățile de întârziere se calculează pe zi de întârziere și se referă la scadența facturii ce reflectă debitul principal între părți și nu prin raportare la valoarea tranzacțiilor stabilite prin contract, se va proceda conform titlului executoriu.
Tribunalul București, Secția a III a Civilă, decizia civilă nr. 3012 A din 25 octombrie 2019 (speță trimisă, în rezumat)
Prin sentința civilă nr. 8375 din 14.12.2018, Judecătoria Sectorului 6 București a respins acțiunea formulată de contestatoarea T.M. SRL, în contradictoriu cu intimata S.C. V. S.R.L, ca neîntemeiată; a respins cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată; a obligat contestatoarea la plata către intimată a sumei de 7.603,82 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea înre¬gistrată pe rolul instanței la data de 03.04.2018 contestatoarea T.M. SRL în contradictoriu cu intimata V. SRL a formulat contestație la executare împotriva tuturor actelor de executare efectuate de BEJ R.G., în special împotriva încheierii din data de 28.03.2018, prin care s a dispus calculul penalităților de întârziere, împotriva adreselor de înființare a popririi emise în dosarul de executare, precum și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite din data de 06.03.2018 etc.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin sentința civilă nr. 7.748/11.06.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara, societatea a fost obligată la plata debitului principal de 51.603, 35 lei, precum și la „plata penalităților de întârziere de 0,05% pe zi de întârziere, de la data scadenței facturii și până la data achitării efective a debitului principal”.
Din cuprinsul încheierii din data de 28.03.2018, prin care s a dispus calculul pena¬lităților de întârziere se poate observa că penalitățile de întârziere sunt calculate având ca bază de calcul alt debit decât cel restant, existent între părți.
Astfel, contrar dispozițiilor titlului executoriu, respectiv sentința civilă nr. 7.748/11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, creditoarea a indicat baza de calcul ca fiind factura fiscală din 19.10.2010, emisă de societatea contestatoare către I.M. SRL și a calculat penalitățile de întârziere considerând debit principal suma de 639.881,46 lei si nu suma de 51.603,35. indicată ca debit principal în titlul executoriu.
Or acest aspect contravine dispozițiilor sentinței civile și instituției legale a penali¬tăților de întârziere, care se calculează exclusiv asupra debitului restant, existent între părți și nu asupra altor sume, la libera alegere sau interpretare a creditorului.
Este de observat faptul că dispoziția instanței este mai mult decât clară în sensul că „obligă pârâta să plătească reclamantei penalități de întârziere în cuantum de 0.05% pe zi de întârziere, de la data scadenței facturii, până la data achitării efective a debitului principal”, deci nu este vorba despre situația altor categorii de daune interese.
Penalitățile de întârziere sunt în esență daunele interese moratorii, alături de dobânzi, iar penalitățile calculate de către executorul judecătoresc la solicitarea creditoarei pot fi mai degrabă, ca și teorie juridică, daunele interese compensatorii, deci nu penalități de întârziere, așa cum instanța a dispus în titlul executoriu.
De altfel, și văzând dispozițiile contractuale dintre părți, art. 6.1 din contractul de comision, se poate observa că sunt stabilite două clauze penalizatoare, respectiv art. 6.1 lit. a), „penalități de 0,05% din valoarea tranzacțiilor” și art. 6.1 lit. b), „daune interese în raport de prejudiciul suferit”.
Trecând peste formularea neclară la o primă lectură, cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 6.1 lit. a) din contract, instanța de judecată le a calificat ca fiind penalități de întârziere, pe zi de întârziere (deși acest aspect nu este menționat fără echivoc în convenție).
Prin urmare, „penalitățile de întârziere în cuantum de 0.05% pe zi de întârziere, de la data scadenței facturii, până la data achitării efective a debitului principal”, așa cum este menționat în titlul executor, nu poate să vizeze altceva decât debitul restant, debit principal conform facturii fiscale seria VM nr. 1.348/23.10.2013, emisă de creditoare și nu alte sume.
În orice caz, creditoarea a încercat deturnarea înțelesului clar și fără echivoc al titlului executoriu prin formularea unei cereri de lămurire cu privire la acest aspecte, solicitând practic instanței de judecată să indice că penalitățile de întârziere vor fi calculate asupra cifrei de afaceri a subscrisei cu terții, și nu asupra debitului restant.
Prin sentința civilă nr. 12.259/28.11.2017, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 26.353/325/2017, a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului în acest sens.
În acest sens, cu privire la încheierea de încuviințare a executării silite din data de 6.03.2018, există incidentul modalității de calcul al penalităților de întârziere, ce reprezintă un impediment la încuviințarea executării silite, în conformitate cu dispozițiile art. 666 alin. (5), pct. 7 C. pr. civ.
Cu privire la încheierea din data de 28.03.2018, prin care s a dispus calculul penali¬tăților de întârziere, rezultă nelegalitatea acesteia, în raport de dispozițiile contractuale coroborate cu dispozițiile titlului executor.
Cu privire la cererea de suspendare a executării, contestatoarea a solicitat analizarea motivelor temeinice cerute de lege prin prisma a două aspecte esențiale.
Unul ar fi cel reprezentat de datoriile curente ale societății și în special de datoriile către bugetul de stat, care neachitate pot conduce la obligații de plată accesorii și măsuri asigurătorii.
Un al doilea motiv este reprezentat de evidența de necontestat a nelegalității încheierii din data de 28.03.2018, prin care s a dispus calculul penalităților de întârziere.
Față de toate cele de mai sus, în temeiul art. 719 C. pr. civ., con¬testatoarea a solicitat suspendarea executării silite în vederea evitării incapacității de plată a societății, în vederea onorarii obligațiilor de plată către bugetul de stat și furnizori și în general pentru a avea posibilitatea continuării activității comerciale fără incidente de natura ireversibilă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712 și urm. și art. 719 și urm. C. pr. civ., precum și pe celelalte dispoziții legale menționate în cuprinsul acțiunii.
La data de 18.05.2018, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, cu obligarea contesta¬toarei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimată cu prezentul demers judiciar.
Pe excepție, intimata a invocat excepția netimbrării contestației la executare raportat la prevederile art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, sens în care a solicitat admiterea excepției și pe cale de consecință anularea contestației ca netimbrată.
Pe fondul contestației, debitoarea a contestat încheierea executorului judecătoresc din data de 28.03.2018 prin care s a dispus calculul penalităților de întârziere, motivând că penalitățile au fost calculate având ca bază de calcul alt debit decât cel restant, existent între creditoare și debitoare.
Prin titlul executoriu, sentința civilă nr. 7748/11.06.2015 pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosarul 1842/325/2014, s a dispus: obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 51603, 35 lei cu titlu de debit principal; obligarea pârâtei T.M. SRL la plata către reclamanta V. SRL a penalităților de întârziere în cuantum de 0,05%/zi de întârziere, de la data scadenței facturii și până la data efectivă a debitului principal.
Calculul penalităților a fost efectuat corect de către executorul judecătoresc, în confor-mitate cu titlul executoriu și nu se impune anularea încheierii executorului din 28.03.2018.
Prin încheierea din data de 28.03.2018, executorul judecătoresc a specificat în mod foarte clar că penalitățile de întârziere au fost calculate de la data scadenței (5.11.2013) și până la data efectivă a debitului principal (11.09.2017), pentru 1406 zile de întârziere.
Mai mult, prin sentința civilă nr. 12259/28.11.2017 pronunțată de către Judecătoria Timișoara, instanța de fond a respins cererea de lămurire a dispozitivului hotărârii, consi-derând că în considerentele sentinței civile 7748/11.06.2015 s au menționat suficiente criterii pentru determinarea penalităților de întârziere:
Așadar, executorul judecătoresc, a calculat penalitățile de întârziere corect, respectând considerentele titlului executoriu, neexistând în cuprinsul dosarului execuțional nr. 3/2018 niciun motiv de nelegalitate care să atragă anularea Încheierii contestate și a tuturor actelor de executare contestate.
Prin încheierea din data de 31.05.2018, instanța a admis cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare și a suspendat executarea silită până la soluționarea contestației la executare.
La data de 6.06.2018, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Prin cererea depusă la data de 27.08.2018, contestatoarea a depus cerere modifica¬toare prin care a arătat că nu sunt sume cu privire la care instanța să dispună întoarcerea executării silite și a solicitat ca în temeiul art. 720 alin. (5) C. pr. civ. instanța să dispună ca executorul judecătoresc să rețină din suma blocată în contul de trezorerie doar diferența de 3.570 lei și să dispună eliberarea de sub efectul popririi a restului sumei blocate.
La data de 24.09.2018, intimata a depus întâmpinare față de cererea modificatoare formulată de către contestatoare prin care a solicitat respingerea acesteia.
Prin cererea depusă la data de 30.10.2018, contestatoarea a arătat că nu mai solicită întoarcerea executării silite și nici restituirea cauțiunii.
La termenul din data de 16.11.2018, intimata a arătat că nu mai susține excepția netimbrării cererii.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 7748/11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă prin respingerea apelului formulat de contestatoarea T.M. S.R.L., contestatoarea din prezenta cauză a fost obligată la plata către intimata din prezenta cauză a sumei de 51.603,35 lei reprezentând debit principal precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,05 % pe zi de întârziere de la data scadenței facturii și până la data achitării efective a debitului principal.
De asemenea, instanța a reținut că, prin sentința civilă nr. 12259/28.11.2017 pro¬nunțată de Judecătoria Timișoara, instanța a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 7748/11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, formulate de intimata din prezenta cauză.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Timișoara, în considerentele sentinței a reținut: „Totodată, în temeiul art. 6.1 din contractul de comision, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei penalități de întârziere în cuantum de 0,05 % pe zi de întârziere de la data scadenței facturii, 5.11.2013 și până la data achitării efective a debitului principal.” Astfel, din moment ce în considerentele sentinței s au menționat suficiente criterii pentru determinarea penalităților de întârziere, a apreciat că nu sunt necesare lămuriri suplimentare, neavând relevanță faptul că în dispozitivul sentinței nu s a precizat temeiul – art. 6.1 din contractul de comision întrucât și considerentele hotărârii beneficiază de autoritate de lucru judecat potrivit art. 430 alin. (2) C. pr. civ.
În baza acestui titlu executoriu, intimata a formulat cerere de executare silită a con-testatoarei la data de 15.01.2018 pentru recuperarea sumei de 449.835,64 lei reprezen¬tând penalități de întârziere.
Astfel, s a format dosarul de executare al BEJ R.G.
Prin încheierea din data de 28.03.2018, executorul judecătoresc a calculat în sarcina contestatoarei suma de 449.836,67 lei cu titlu de penalități de 0,05 % pe zi de întârziere aferente valorii tranzacției de 639.881,46 lei conform art. 6.1 din contractul de comision de la data scadenței facturii, 05.11.2013, și până la data achitării efective a debitului principal, 11.09.2017.
Prin aceeași încheiere, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 11.680,04 lei.
Analizând acțiunea, instanța de fond a apreciat o ca fiind neîntemeiată.
În cauză, contestatoarea a susținut, în esență, că penalitățile de întârziere care fac obiectul executării silite nu ar fi trebuit raportate la suma de 639.881,46 lei, ci la valoarea debitului principal indicat în sentința civilă, și anume la suma de 51.603,35 lei.
Or, instanța a constatat că, față de dispozitivul și considerentele sentinței civile precum și ale sentinței prin care a fost soluționată cererea de lămurire, aceste aspecte au fost deja tranșate.
Judecătoria Timișoara, reținând că titlul executoriu conține suficiente elemente pentru stabilirea penalităților de întârziere prin referirea la dispozițiile art. 6.1 din contractul încheiat între părți care este pe deplin aplicabil potrivit cărora, în cazul în care una dintre părți nu își îndeplinește obligațiile contractuale la termen sau și le îndeplinește în mod necorespunzător, se obligă să plătească penalități de 0,05 % din valoarea tranzacțiilor.
Astfel, față de considerentele și de dispozitivul titlului executoriu astfel cum au fost explicitate de Judecătoria Timișoara, în mod corect executorul judecătoresc a calculat penalități de 0,05 % pe zi de întârziere (astfel cum se prevede în dispozitivul titlului executoriu) prin raportare la valoarea tranzacțiilor în cuantum de 639.881,46 lei potrivit art. 6.1 din contract (astfel cum se prevede în considerentele titlului executoriu).
Aspectele invocate de către contestatoare cu privire la natura acestor sume (penalități de întârziere sau daune moratorii), cu privire la faptul că art. 6.1 din contract prevede penalități globale de 0,05 % din valoarea tranzacțiilor și nu 0,05 % pe zi de întârziere reprezintă critici care ar fi putut fi analizate doar în cadrul unei căi de atac împotriva sentinței civile nr. 7748/11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara sau a sentinței civile nr. 12259/28.11.2017 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
În formularea acestei concluzii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 713 alin. (1) C. pr. civ., potrivit cărora, dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într o cale de atac ce i a fost deschisă.
Față de soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 12259/28.11.2017 pronunțată de Judecătoria Timișoara, instanța a constatat că s a reținut deja cu putere de lucru judecat că dispozitivul titlului executoriu este unul clar, fiind indicate din nou în considerentele acestei sentințe criteriile de stabilire a penalităților de întârziere.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat că nu se impune anularea încheierii din data de 28.03.2018, nici a cheltuielilor de executare care au fost corect calculate raportat la debitul în cuantum de 449.836,67 lei și nici obligarea executorului să rețină din suma blocată în contul de trezorerie doar diferența de 3.570 lei cu consecința eliberării de sub efectul popririi a restului sumei blocate.
Având în vedere că, în cauză, contestatoarea este cea căzută în pretenții, instanța de fond a constatat că aceasta nu este îndreptățită nici la recuperarea cheltuielilor de judecată, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 453 C. pr. civ. și ale art. 45 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.
În ceea ce privește solicitarea intimatei de recuperare a cheltuielilor de judecată, instanța a apreciat o ca fiind întemeiată față de dispozițiile art. 453 C. pr. civ., instanța obli¬gând contestatoarea la plata către intimată a sumei de 7.603,82 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care suma de 5.712 lei reprezintă contravaloarea onorariului avocațial, iar suma de 1.891,82 lei reprezintă contravaloarea deplasărilor apărătorului intimatei de la Timișoara la București în vederea soluționării cauzei.
Împotriva acestei sentințe, precum și împotriva încheierii din data de 16.11.2018, a formulat apel contestatoarea T.M. SRL.
Prin decizia civilă nr. 3012 A din 25.10.2019 Tribunalul București, Secția a III a Civilă, a admis apelul formulat de apelanta contestatoare T.M. SRL împotriva sentinței civile nr. 8375/14.12.2018 și a încheierii de ședință din 16.11.2018, pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 București, în contradictoriu cu intimata V.M. SRL; a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis în parte contestația la executare astfel cum a fost modificată; a dispus anularea încheierii din data de 28.03.2018 și încheierile subsecvente întocmite în dosarul de executare silită al BEJ R.G.; a stabilit cuantumul debitului reprezentând pena-litățile de întârziere la suma de 36.700,50 lei; a respins în rest contestația la executare ca neîntemeiată și a dispus restituirea către apelanta contestatoare a sumei de 1550 lei reprezentând taxă timbru fond și apel.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 7748/11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă prin respingerea apelului apelanta contestatoare T.M. S.R.L. a fost obligată la plata către intimata V.M. SRL a sumei de 51.603,35 lei reprezentând debit principal precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,05 % pe zi de întârziere de la data scadenței facturii și până la data achitării efective a debitului principal.
În considerentele sentinței se reține faptul că între părți s a încheiat un contract de comision și că ,în baza acestui contract și a sentinței civile nr. 9024/5.11.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București definitivă prin decizia civilă nr.161/2014 pronunțată de Tribunalul București prin care apelanta contestatoare T.M. S.R.L. a fost obligată să predea o copie a facturii emise de aceasta în raporturile juridice cu I.M. SRL, apelanta din cauza de față a fost obligată la plata sumei de 51.603,35 lei reprezentând debit principal ,respectiv comision, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,05 % pe zi de întârziere de la data scadenței facturii și până la data achitării efective a debitului principal.
Prin sentința civilă nr. 12259/28.11.2017 pronunțată de Judecătoria Timișoara, instanța a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 7748/11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara formulată de intimata V.M. SRL reținându se că din considerentele sentinței ce beneficiază de autoritate de lucru judecat rezultă că s au menționat suficiente criterii pentru determinarea penalităților de întârziere.
În cadrul dosarului de executare silită pornită la cererea intimatei V.M. SRL înregistrat la BEJ R.G., prin încheierea din data de 28.03.2018 s a stabilit cuantumul creanței datorate de apelanta contestatoare intimatei la suma de 449.836,67 lei luându se în considerare că art.6.1 lit. a) din contractul de comision prevede că penalitățile sunt de 0,05 % din valoarea tranzacțiilor.
Tribunalul constată că în cadrul procesual stabilit de contestația la executare în care titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească nu se realizează analiza fondului raporturilor juridice dintre părți sau a clauzelor contractului de comision încheiat între părți, ci dacă prin actele de executare silită întocmite în procedura executării silite au fost respectate dispozițiile titlului executoriu în conformitate cu dispozițiile art. 713 alin 1 Cod procedură civilă care prevede că dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într o cale de atac ce i a fost deschisă.
În consecință, instanța, în cadrul soluționării contestației la executare ,nu analizează natura juridică a penalităților stabilite prin titlul executoriu, astfel că, din acest punct de vedere, susținerile apelantei contestatoare nu pot fi primite.
Analizând dispozițiile titlului executoriu, respectiv dispozitivul și considerentele sentinței civile nr. 7748/11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă prin respingerea apelului, tribunalul a constatat că în ceea ce privește penalitățile s a dispus obligarea apelantei contestatoare la plata către intimată a penalităților de întârziere în cuantum de 0,05 % pe zi de întârziere de la data scadenței facturii și până la data achitării efective a debitului principal.
Executorul judecătoresc a calculat penalitățile de întârziere prin raportare la dispo¬zițiile art. 6.1 lit. a) din contractul de comision care prevede că penalitățile se calculează ca fiind 0,05% din valoarea tranzacțiilor ceea ce diferă de dispoziția instanței.
Prin titlul executoriu calculul penalităților de întârziere se realizează pe zi de întâr¬ziere, iar nu din valoarea tranzacțiilor, și se referă la scadența facturii ce reflectă debitul principal între părți, iar nu la valoarea tranzacțiilor.
În consecință, tribunalul constată că instanța de fond a apreciat în mod greșit că calculul efectuat de executorul judecătoresc prin încheierea din data de 28.03.2018 reflectă dispozițiile titlului executoriu, fiind întemeiate criticile formulate de apelanta contesta¬toare sub acest aspect.
Conform raportului de expertiză tehnică în specialitatea contabilitate întocmit de expert P.M. în cadrul probatoriului administrat în apel cuantumul penalităților calculat conform titlului executoriu este de 36.700,50 lei.
Astfel fiind, executorul judecătoresc va avea în vedere acest cuantum al debitului reprezentând penalitățile de întârziere, consecința admiterii acestui motiv de apel fiind admiterea acestui motiv de contestație la executare și anularea încheierii din data de 28.03.2018 și a încheierilor subsecvente întocmite în dosarul de executare silită nr. 3/2018 al BEJ R.G.
Executorul judecătoresc va întocmi actele de executare silită în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii cu privire la cuantumul penalităților care presupune inclusiv recalcularea cheltuielilor de executare urmând a analiza și reținerea unor sume blocate sau eliberarea unor sume de sub efectul popririi, astfel că tribunalul va respinge ca neînte¬meiate motivele de apel sub acest aspect.
* Este extras din Revista română de executare silită nr. 1/2020.
