Procedura recunoașterii uzucapiunii în vechile și noile dispoziții civile

1. Ce este uzucapiunea?

Uzucapiunea sau prescripția achizitivă, așa cum mai este denumită în teorie, este un mod de dobândire a drepturilor reale principale prin posesia bunurilor care formează obiectul lor în toată perioada prevăzută de lege și prin exercitarea pozitivă a dreptului de opțiune cu privire la uzucapiune, ca drept potestativ.

Așadar, uzucapiunea ca mod de dobândire a drepturilor reale principale are o structură complexă, reunind două elemente, respectiv un fapt juridic în sens restrâns și un act juridic unilateral prin care se exercită un drept de opțiune, uzucapiunea fiind și cea mai importantă limitare a caracterului perpetuu al dreptului de proprietate[1].

2. Felurile uzucapiunii potrivit vechiului și noului cod civil

Urmând modelul Codului Civil francez, Codul[2] Civil român din 1864 a reglementat două tipuri de uzucapiune, cea de treizeci de ani, numită și uzucapiune lungă și cea de la zece până la douăzeci de ani, numită și uzucapiune scurtă[3].

În ceea ce privește uzucapiunea de treizeci de ani, aceasta se aplică în cazurile în care posesorul nu are un act translativ de proprietate asupra bunului imobil pe care îl posedă. Așadar, judecătorul în fața căruia se invocă uzucapiunea de treizeci de ani trebuie să analizeze dacă sunt îndeplinite cerințele generale referitoare la domeniul de aplicație și la posesie[4].

În ceea ce privește uzucapiunea scurtă, condițiile speciale necesare pentru invocarea acesteia, pe cale de consecință, pentru dobândirea dreptului de proprietate pe acest temei sunt reglementate în art. 1895-1899 C. civ. din 1864. Uzucapiunea de la zece până la douăzeci de ani poate fi invocată în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative: să existe o posesie utilă a bunului; posesia să fie întemeiată pe un just titlu; posesia să dureze de la zece la douăzeci de ani, și nu în ultimul rând, să fie de bună credință[5].

Aceste tipuri de uzucapiune, guvernate de Codul civil, au avut incidență până la apariția Legii[6] nr. 7/1996, numai în regiunile țării în care a funcționat sistemul de publicitate imobiliară bazat pe registrele de transcripțiuni și inscripțiuni[7].

În ceea ce privește materia dobândirii proprietății asupra imobilelor, uzucapiunea a suferit modificări importante prin Noul[8] Cod civil, mai ales cu privire la termenele și con­dițiile în care poate fi obținută. Astfel, uzucapiunea de treizeci de ani și uzucapiunea de la zece până la douăzeci de ani, reglementate de vechiul Cod civil au fost înlocuite în prezent cu uzucapiunea extratabulară (art. 930 NCC) și uzucapiunea tabulară (art. 931 NCC).

Uzucapiunea extratabulară prevede faptul că, dreptul de proprietate asupra unui imobil și dezmembrămintele sale pot fi înscrise în cartea funciară, în folosul celui care l-a posedat timp de zece ani, dacă: proprietarul înscris în cartea funciară a decedat ori, după caz, și-a încetat existența, a fost înscrisă în cartea funciară declarația de renunțare la proprietate, și dacă imobilul nu era înscris în nicio carte funciară[9].

În toate cazurile reglementate de art. 930 NCC, uzucapantul poate dobândi dreptul numai dacă și-a înregistrat cererea de înscriere în cartea funciară înainte ca o terță persoană să își fi înregistrat propria cerere de înscriere a dreptului în folosul său, pe baza unei cauze legitime, în cursul sau chiar după împlinirea termenului de uzucapiune.

Conform art. 931, în ceea ce privește uzucapiunea tabulară, drepturile celui care a fost înscris, fără cauză legitimă în cartea funciară, ca proprietar al unui imobil sau titular al unui drept real, nu mai pot fi contestate când cel înscris cu bună-credință a posedat imobilul timp de cinci ani după momentul înregistrării cererii de înscriere, dacă posesia sa a fost neviciată[10].

Dispozițiile referitoare la aceste două tipuri de uzucapiune imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a Noului Cod civil, respectiv după data de 1 octombrie 2011.

3. Funcțiile și justificarea uzucapiunii

Ca mod de dobândire a drepturilor reale principale, uzucapiunea are un caracter originar. Tocmai acest caracter explică de ce, pe lângă funcția sa achizitivă, uzu­ca­piunea are, în materia dreptului de proprietate imobiliară, și o funcție probatorie. Această probatio diabolica nu mai este însă necesară dacă cel care se pretinde proprietar poate să dovedească uzucapiunea. Odată ce a fost făcută această dovadă, beneficiarul ei este chiar în situația proprietarului inițial, nemaipunându-se deci problema probării unor transmisiuni succesive.

Din perspectiva funcției ei probatorii, uzucapiunea nu are natura juridică a unui mod propriu-zis de dobândire a proprietății, ci se prezintă ca o prezumție legală de pro­prietate. Cât privește forța probantă, această prezumție are caracter irefragabil. Astfel spus, dovada contrară poate să privească numai condițiile uzucapiunii, dar, odată ce au fost dovedite condițiile necesare pentru funcționarea prezumției legale întemeiate pe uzucapiune, această prezumție nu mai poate fi răsturnată pe nicio cale.

Funcțiile achizitivă, respectiv probatorie, există și în cazul în care uzucapiunea este invocată de adevăratul proprietar, și în cazul în care este invocată de un neproprietar.

Efectul achizitiv este produs de un fapt juridic în sens restrâns, respectiv posesia îndelungată cu toate determinările cerute de lege. Așadar, posesia îndelungată produce întotdeauna efectul probatoriu, iar uneori, când este exercitată de un non dominus, produce și efectul achizitiv.

Rezultatul achizitiv al uzucapiunii este justificat, în primul rând, prin principiul securității dinamice a raporturilor juridice civile, denumit și principiul securității circui­tului juridic, care se realizează nu numai prin funcția probatorie a uzucapiunii, ci și prin funcția achizitivă a uzucapiunii prin care se înlătură incertitudinea determinată de contradicția dintre puterea de fapt și puterea de drept exercitate asupra aceluiași bun, de persoane diferite.

Funcția achizitivă și funcția probatorie vor avea o importanță tot mai scăzută pe măsură ce se va extinde regimul de publicitate imobiliară întemeiat pe cartea funciară, iar înscrierile drepturilor reale vor avea caracter constitutiv. Astfel spus, uzucapiunea a avut o largă aplicare sub incidența Codului civil din 1864, atât sub aspect probatoriu, cât și sub aspect achizitiv, în absența unui regim de publicitate cu caracter real.

Uzucapiunea tabulară nu mai are o funcție achizitivă, ci numai una de validare a actului juridic înscris în cartea funciară, iar uzucapiunea extratabulară are un caracter excepțional, chiar sfera ei de aplicare urmând să fie restrânsă pe măsură ce vor rămâne tot mai puține imobile înscrise în cartea funciară[11].

4. Bunurile supuse uzucapiunii în vechea și noua reglementare civilă

Conform art. 929 NCC „Nu pot fi uzucapate bunurile care, înainte sau după intrarea în posesie, au fost declarate prin lege inalienabile”[12].

Dintre elementele care conturează domeniul general de aplicație al uzucapiunii, legiuitorul a reținut doar inalienabilitatea. Astfel spus, bunurile inalienabile nu pot fi uzucapate. Textul are în vedere atât bunurile din domeniul public, cât și bunurile care formează obiectul dreptului de proprietate privată în măsura în care acestea au fost declarate prin lege inalienabile[13].

Așadar, sunt susceptibile de dobândire prin uzucapiune numai drepturile reale prin­cipale care au ca obiect bunuri susceptibile de posesie, adică bunuri corporale in­dividual-determinate aflate în circuitul civil. Pe cale de consecință, nu pot fi dobândite prin uzu­capiune drepturile reale principale care au ca obiect bunuri declarate prin lege inalienabile, nici acelea care au ca obiect bunuri comune, bunuri de gen sau univer­sa­lități[14].

În ceea ce privește Codul civil din 1864, uzucapiunea scurtă se aplică numai cu privire la bunurile imobile, individual-determinate, fiind deci excluse bunurile mobile și universalitățile, chiar dacă acestea ar cuprinde și imobile.

Aceste cerințe referitoare la domeniul de aplicare al uzucapiunii scurte sunt valabile nu numai când se tinde la dobândirea dreptului de proprietate, ci și atunci când se urmărește dobândirea unui dezmembrământ al proprietății.

În schimb, dreptul de ipotecă nu se poate dobândi prin uzucapiunea scurtă, astfel încât, dacă ipoteca este constituită de un terț asupra imobilului altuia, creditorul nu poate opune ipoteca adevăratului proprietar[15].

5. Tipologia uzucapiunii

În Codul Civil se face distincția între uzucapiunea imobiliară, reglementată de dispozițiile art. 930-934, și uzucapiune mobiliară, reglementată prin dispozițiile art. 939. Așadar, redactorii Codului civil au împărtășit concepția potrivit căreia pot fi uzucapate și bunurile mobile în măsura în care ele nu sunt dobândite ca efect imediat al posesiei de bună-credință. Uzucapiunea mobiliară prezintă utilitatea practică pentru situația în care posesorul unui bun mobil nu îndeplinește condițiile care rezultă din art. 937 NCC spre a putea dobândi dreptul de proprietate. Spre exemplu, poate fi cazul posesorului de rea-credință sau al posesorului de bună credință, dar care a dobândit bunul cu titlu gratuit.

Uzucapiunea imobiliară este reglementată în două variante asemănătoare uzuca­piunii tabulare și uzucapiunii extratabulare din Decretul-lege nr. 115/1938. Diferența este că termenul uzucapiunii tabulare este scurtat de la zece la cinci ani, iar termenul uzucapiunii extratabulare este scurtat de la douăzeci de ani la zece ani[16]. Expresia uzu­capiune tabulară este de natură a evidenția faptul că dreptul real ce se prescrie achizitiv este deja înscris sau intabulat pe numele uzucapantului, iar în ceea ce privește uzuca­piunea extratabulară, dreptul de proprietate asupra unui imobil și dezmem­bră­mintele sale pot fi înscrise în cartea funciară, în temeiul uzucapiunii, în folosul celui care l-a posedat timp de 10 ani dacă întrunește condițiile impuse de art. 930 NCC. În toate cazurile, uzucapantul poate să dobândească dreptul numai dacă și-a înregistrat cererea de înscriere în cartea funciară înainte ca o terță persoană să își fi înregistrat propria cerere de înscriere a dreptului în folosul său[17].

6. Procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii în vechiul și noul Cod civil

Prin dispozițiile art. 1.049-1.052 NCPC, s-a stabilit o procedură nouă pentru a se obține o hotărâre judecătorească privind uzucapiunea, procedură care este vădit mai ușoară decât cea anterioară prevăzută de vechiul[18] Cod de procedură civilă.

Astfel, persoana interesată în a dobândi dreptul de proprietate asupra unui imobil-teren prin uzucapiune va formula și va depune o cerere de chemare în judecată la jude­cătoria în circumscripția căreia este situat imobilul. Reclamantul va arăta în cererea de înscriere data de la care posedă imobilul sub nume de proprietar, temeiul uzucapiunii, dacă imobilul posedat este sau nu înscris în cartea funciară, precum și numele, ori denu­mirea vechiului proprietar sau a succesorului acestuia, dacă îl cunoaște[19].

Potrivit legiuitorului, reclamantul are obligația să anexeze la cererea de chemare în judecată și documentele regăsite în conținutul articolului 1051 alin. (3) NCPC[20].

În doctrină au fost aduse argumente potrivit cărora procedura privind înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii nu privește exclusiv înscrierea unor drep­turi reale, ci în realitate, NCPC reglementează modul dobândirii drepturilor reale prin efectul uzucapiunii, cât și aspectele referitoare la înscrierea acelor drepturi în cartea funciară.

S-a constatat că această nouă reglementare a fost determinată de modificarea de abordare în ceea privește efectele înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară: în vechea reglementare, înscrierea în cartea funciară asigura opozabilitatea față de terți, pe când în sistemul NCC, înscrierea își produce efecte constitutive, potrivit reglemen­tării art. 557 alin. (4) NCC și a art. 885 NCC.

Procedura reglementează exclusiv uzucapiunea imobiliara, întrucât drepturile de pro­prietate asupra bunurilor mobile nu sunt susceptibile de înscriere în cartea funciară[21].

În România, publicitatea imobiliară s-a realizat prin mai multe modalități, prin­cipalele două sisteme fiind cel al registrelor de transcripțiuni și inscripțiuni și cel bazat pe cărțile funciare.

Sistemul registrului de transcripțiuni și inscripțiuni, potrivit Codului civil din 1864, a reprezentat un sistem de publicitate personal, și constă în înscrierea și transcrierea actelor juridice referitoare la proprietate în registre ținute de instanțele judecătorești, operațiuni realizate pe numele persoanelor fizice sau juridice, iar nu pe imobile cum se procedează în sistemul bazat pe cărțile funciare.

În prezent, sintagma „regim de carte funciară” a devenit echivocă, întrucât, după adoptarea Legii nr. 7/1996, regimul de publicitate imobiliară instituit prin acest act normativ este întemeiat pe cărțile funciare.

7. Importanța informatizării în materia uzucapiunii

Realizarea unui act de justiție transparent, îmbunătățirea accesului cetățeanului la justiție, reprezintă obiective principale și prioritare în procesul de informatizare a siste­mului juridic. Se poate spune pe drept cuvânt că trăim într-o societate informatizată, astfel nevoia de digitalizare a dosarului fizic fiind evidentă, constituirea acestuia asigu­rând o transparență sporită a procedurilor juridice și crescând totodată calitatea actului de justiție.

Tot mai multe instanțe din țară au implementat această idee, justițiabilii având acces la ea prin intermediul propriului dispozitiv, fie prin introducerea unui cod primit prin citație, fie prin autentificarea în baza unui cod primit prin SMS.

Nevoia de digitalizare în sfera prescripției achizitive face ca mijloacele electronice să fie utilizate de către părți în cel mai simplu mod, digitalizarea presupunând trans­for­marea oricărei informații în formă digitală, chiar prin intermediul propriului dispozitiv, prin această modalitate câștigându-se timp, deoarece comunicare are loc imediat[22].

În cadrul procedurii de uzucapiune putem întâlni diferite mijloace informatice, cum ar fi: dosarul electronic și operațiunile prin intermediul cărții funciare.

Primul mijloc informatic întâlnit în cadrul procedurii de uzucapiune este dosarul electronic. Dosarul electronic este o aplicație dezvoltată de specialiștii I.T. din cadrul instanțelor de judecată. În ceea ce privește uzucapiunea, prin intermediul aplicației, părțile, ori reprezentanții legali sau convenționali din respectivul dosar pot descărca docu­mentele atașate prin intermediul propriului dispozitiv, fiind suficientă o singură au­tentificare. Acest mijloc electronic aduce multiple beneficii în cadrul procedurii de uzucapiune, cât și în cadrul celorlaltor proceduri judiciare. Prin declararea adresei de e-mail și a numărului de telefon mobil, actele de procedură (precum citațiile sau alte comunicări) pot fi transmise în format electronic[23].

În ceea ce privește cartea funciară, aceasta cuprinde descrierea imobilelor și înscrie­rea referitoare la drepturile reale imobiliare, la drepturile personale, la actele, faptele sau la raporturile juridice care au legătură cu imobilele[24]. Când vine vorba despre opera­țiunile prin intermediul cărții funciare, ANCPI a creat un sistem informatic de cadastru și carte funciară numit e-Terra. Accesul la informație este direct, iar datele juridice dis­ponibile sunt actualizate în timp real. Noua versiune a sistemului integrat de cadastru și carte funciară a simplificat și modul de obținere a extrasului de carte funciară, acesta fiind eliberat în format electronic.

În concret, efectele informatizării constau, în esență, în fluidizarea și simplificarea proceselor de lucru. Obiectivul central al informatizării continuă să fie accesul larg și nediscriminatoriu al cetățenilor la serviciile de calitate.

Instituțiile publice și-au automatizat deja o parte din operațiuni, propunându-și să devină mai deschise și mai transparente în relația cu publicul[25].

În ceea ce privește situația renunțării la drept a proprietarului tabular, în baza declarației de renunțare dată în formă autentică notarială încheiată de un notar public în funcție în România, se va dispune prin încheiere radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al renunțătorului, concomitent cu înscrierea provizorie a dreptului de proprietate în favoarea UAT domeniul privat. Ulterior, în baza hotărârii consiliului local, se justifică înscrierea provizorie a dreptului de proprietate al unităților administrativ-teritoriale. Noua versiune a sistemului informatic de cadastru și carte funciară a im­ple­mentat radierea tuturor înscrierilor folosind butonul „Radiază” aflat la nivelul fiecărei înscrieri[26].

Prin urmare, orice informație legată de actele dosarelor va fi realizată direct și imediat, fără a fi nevoie ca părțile să se deplaseze la sediul instanței.

8. Noțiuni conclusive

Uzucapiunea reprezintă un mijloc deosebit de important în ceea ce privește dobân­direa dreptului de proprietate privată, dar și unul dintre cele mai importante efecte ale posesiei. Aceasta simbolizează singura dovadă absolută a dreptului de proprietate, presu­punând în mod necesar o posesie utilă.

Principalul efect al acesteia constă în dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului uzucapat, concomitent cu stingerea dreptului de proprietate al fostului titular. Astfel, uzucapiunea reprezintă o instituție juridică de o importanță deosebită în dreptul civil care se întemeiază pe rațiuni de echitate.

Dezvoltarea rapidă a tehnologiei ne oferă noi oportunități de îmbunătățire a justiției, astfel, în ceea ce privește uzucapiunea, cât și celelalte proceduri judiciare, mijloacele electronice joacă un rol important în digitalizarea sistemului juridic din România. Având în vedere instituirea stării de urgență pe teritoriul României, dar și evoluția situației epidemiologice determinată de răspândirea noului virus SARS-COV2, mijloacele electronice au demonstrat că joacă un rol important în rezolvarea problemelor de ordin juridic. De exemplu, în cauzele civile când este posibil, dar și cu acordul părților, instanțele judecătorești pot hotărî ca ședințele de judecată să se desfășoare prin mij­loace de telecomunicație audiovizuală care să permită verificarea identității părților și care să garanteze securitatea, confidențialitatea, dar și calitatea transmisiunii.

Astfel, unul dintre beneficiile mijloacelor electronice atât în privința uzucapiunii, cât și în privința altor proceduri judiciare este cel reprezentat de rapiditatea comunicării instanță-justițiabil, dar și reducerea consumului de hârtie și totodată protejarea planetei.

Din punctul meu de vedere, esența uzucapiunii este reprezentată de sancțiunea îndreptată către fostul proprietar care a dat dovadă de neglijență îndelungată în ceea ce privește bunul său. Un alt aspect important este cel reprezentat de recompensa care se materializează printr-un drept de proprietate în patrimoniul celui care a tratat bunul întocmai ca proprietarul, uzucapiunea fiind un mijloc de probațiune suficient.

Pentru o mai bună înțelegere a lucrării prezentate, următoarea speță are ca obiect dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii.

Potrivit acesteia, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei, reclamanții X și Z în contradictoriu cu pârâții Y și Q, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dreptul de proprietate asupra imobilului compus din construcții C1-C4 și teren curtea casei.

Reclamanții au înțeles să cheme în calitate de pârâți atât pe Q, cât și pe Y, însă în aceasta acțiune Y nu poate avea calitatea de pârât întrucât el nu a fost niciodată pro­prie­tarul imobilului uzucapat, mai mult, cei doi pârâți nu sunt coproprietari ai imobilului.

În motivarea acțiunii au arătat că imobilul este deținut de reclamanții X și Z, fiind dobândit de reclamantul Z cu defuncta soție conform înscrisului sub semnătură privată intitulată de părți chitanța prin care reclamantul și soția sa au cumpărat sub regimul comunității de bunuri imobilul descris în acțiune. Din căsătoria reclamantului au rezultat doi copii: reclamantul X și pârâtul Y. Cei doi reclamanți Z și X dețin imobilul pentru care au achitat taxele și impozitele, fiind cunoscuți ca proprietari în comunitate. Precizează că au exercitat o posesie utilă în sensul legii, aceasta fiind continuă, publică, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar. Întrucât uzucapiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil de către persoana care-l posedă, apare ca o sancțiune împotriva titularului inițial al dreptului de proprietate este necesar ca acțiunea în constatarea calității de proprietar, prin efectul uzucapiunii, să fie soluțio­nată în contradictoriu cu fostul proprietar, numai acesta putând avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în justiție privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.

În respectivul înscris figurează reclamantul Z în calitate de cumpărător și V în calitate de vânzător al imobilului.

De altfel, reclamanții nu au susținut în cuprinsul cererii lor faptul că pârâtul Y ar avea calitate de fost proprietar al imobilului în litigiu.

Astfel, pârâtul Y nefiind subiect al raportului juridic litigios, nu se justifică nici calitatea sa de pârât în prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art. 36 C. pr. civ.

Pentru aceste considerente, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Z și X în contradictoriu cu pârâtul Y urmează a fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Instanța a reținut că uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate și ea poate fi opusă doar adevăratului proprietar sau moștenitorilor acestuia.

Conform art. 1.890 C. civ., pentru a opera uzucapiunea de 30 de ani este necesară exercitarea unei posesii utile și neîntrerupte în termenul prevăzut de lege. În primul rând, pentru existența posesiei este necesară întrunirea celor două elemente ale sale, și anume cel material- corpus care presupune contactul direct, efectiv cu lucrul, și cel intențional – animus possidendi, care se caracterizează prin voința celui care stăpânește lucrul de a se comporta cu privire la acesta ca un proprietar.

Pentru a putea dobândi prin uzucapiune dreptul de proprietate, nu este suficientă întrunirea celor două elemente constitutive ale posesiei, ci mai este necesar ca posesia să fie însoțită de anumite calități, în sensul ca ea trebuie sa fie utilă. Lipsa acestor calități ale posesiei constituie vicii ale ei.

Împotriva hotărârii primei instanțe, reclamanții au formulat apel și au solicitat schimbarea în tot a sentinței civile, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Din înscrisurile depuse în fața primei instanțe nu a rezultat calitatea reclamantului X, de succesor în drepturi a defunctei, care a stăpânit inițial imobilul ce se urmărește a fi uzucapat împreună cu reclamantul Z, iar din probele administrate nu rezultă că a posedat el însuși imobilul în toată perioada impusă de lege. Tocmai pentru aceste considerente, prin sentința apelată, prima instanță a respins ca nefondată acțiunea formulată de cei doi reclamanți.

În ceea ce privește cererea formulată de reclamantul Z, trebuie reținut că în cadrul analizei condițiilor uzucapiunii de 30 de ani, potrivit dispozițiilor Codului civil de la 1864, prima instanță a constatat existența elementului material al posesiei, apreciind, pe baza probelor administrate, că este de necontestat stăpânirea pe care reclamantul a exercitat-o asupra imobilului.

Din declarațiile martorilor audiați în primă instanță reiese că reclamantul s-a comportat față de bun ca un adevărat proprietar, fără ca stăpânirea de fapt asupra terenului să le fie tulburată de adevăratul proprietar. Aceste declarații se coroborează cu mențiunile din certificatul de atestare fiscală emis de Primărie, prin care se atestă și achitarea tuturor taxelor aferente imobilului.

Pentru toate aceste considerente, Tribunalul constată îndeplinite toate condițiile pentru a opera uzucapiunea de lungă durată cu privire la imobilul compus din teren și construcțiile C1-C4. Pentru toate aceste motive, apelul va fi admis și se va schimba în parte sentința civilă pronunțată de Judecătorie, în sensul admiterii cererii formulată de reclamantul Z, în contradictoriu cu pârâta Q și a constatării că reclamantul Z a dobândit prin efectul uzucapiunii de 30 de ani dreptul de proprietate asupra imobilului.

Instanța admite apelul formulat de către apelanții reclamanți Z și X, împotriva sentinței civile pronunțată de Judecătorie, în contradictoriu cu intimații pârâți Q și Y.

Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că:

Admite cererea formulată de reclamantul Z în contradictoriu cu pârâta Q și constată că reclamantul Z a dobândit prin efectul uzucapiunii de 30 de ani dreptul de proprietate asupra imobilului[27].

* Este extras din revista Ars Aequi nr. 11/2021.

[1] V. Stoica op. cit., Drept civil. Drepturile reale principale, ed. 3 revizuită și adăugită, Ed. C.H. Beck, București, 2017, p 363

[2] Codul civil român din 1864, publicat în M. Of. nr. 271 din 4 decembrie 1864.

[3] https://www.hamangiu.ro/upload/cuprins_extras/procedura-uzucapiunii-reglementata-de-noul-cod-civil-si- noul-cod-de-procedura-civila-codul-civil-din-1864-si-decretul-lege-nr-1151938_extras.pdf.

[4] V. Stoica, op. cit., Drept civil. Drepturile reale principale , ed. 3 revizuită și adăugită, Ed. C.H. Beck, București, 2017, p 370.

[5] Ibidem p 371.

[6] Legea nr. 7/1996 publicată în M. Of. nr. 720 din 24 septembrie 2015.

[7] https://www.hamangiu.ro/upload/cuprins_extras/procedura-uzucapiunii-reglementata-de-noul-cod-civil-si-noul-cod-de-procedura-civila-codul-civil-din-1864-si-decretul-lege-nr-1151938_extras.pdf.

[8] NCC publicat în M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011.

[9] Art. 930 NCC.

[10] Art. 931 alin. (1) NCC.

[11]V. Stoica, op. cit., Drept civil. Drepturile reale principale, ed. 3 revizuită și adăugită, Ed. C.H. Beck, București, 2017, pp. 363-364.

[12] Art. 929 NCC.

[13] V. Stoica op. cit., Drept civil. Drepturile reale principale, ed. 3 revizuită și adăugită, Ed. C.H. Beck, București, 2017, p. 388.

[14] Ibidem, p. 389.

[15] Idem, p. 371.

[16] Idem, p. 389.

[17] https://drept.hyperion.ro/attachments/article/29/Drept%20civil%20-%20Drepturile%20reale%20-%20 modul%20de%20curs.pdf.

[18]Vechiul Cod de procedură civilă din 9 septembrie 1865 a fost republicat de Legea nr. 18 din 12 februarie 1948 publicată în M. Of. nr. 35 din 12 februarie 1948.

[19] NCPC art. 1051 alin. (1).

[20] NCPC publicat în M. Of. nr. 247 din 10 aprilie 2015.

[21] https://www.juridice.ro/263431/procedura-privind-inscrierea-drepturilor-dobandite-in-temeiul-uzucapiunii- art-1049-1052-ncpc.html.

[22] Dosarul electronic – analiza prezentului prin prisma necesității, utilității și dificultăților https://www. juridice.ro/680166/dosarul-electronic-analiza-prezentului-prin-prisma-necesitatii-utilitatii-si-dificultatilor.html.

[23] Dosarul Electronic – http://portal.just.ro/246/Documents/Dosarul%20electronic%20A4.pdf.

[24] Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 art. 1 alin. (3).

[25] Informatizarea administrației publice limitează birocrația – https://www.descopera.ro/dnews/3565359- informatizarea-administratiei-publice-limiteaza-birocratia.

[26]Ordin nr. 3.442 din 18 decembrie 2019 privind modificarea și completarea Regulamentului de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară art. 211.

[27] Tribunalul Constanța, s. I civ., dec. civ. nr. 1456.