Este cunoscuta ca modalitatea utilizata de organul fiscal (ANAF) pentru recuperarea creantelor atunci cand o societate comerciala trece prin dificultati financiare, neavand mijloacele necesare pentru achitarea la scadenta a obligatiilor fiscale.
Practic, ca urmare a unei interpretari extinse a dispozitiilor art. 25 alin. (2) din Codul de Procedura Fiscala, organul fiscal se indreapta impotriva administratorilor societatilor prin emiterea Deciziei de atragere a raspunderii solidare (dupa declararea starii de insolvabilitate a societatii – printr-un Proces Verbal de declarare a starii de insolvabilitate).
Decizia de atragere are caracter executoriu ceea ce inseamna ca organul fiscal poate proceda imediat la executarea silita si vizeaza strict bunurile personale ale administratorului societatii.
Cel mai cunoscut motiv pentru atragerea raspunderii administratorului este cel indicat la art. 25 alin. (2) lit. d) din Codul de Procedura Fiscala conform caruia pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil raspund solidar cu acesta administratorii care, cu rea-credinta, au determinat nedeclararea si/sau neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale.
Insa, pentru ca administratorul sa raspunda pentru insolvabilitatea societatii trebuie indeplinite urmatoarele conditii cumulative:
– obligatiile fiscale sa nu fie declararate la timp si/sau obligatiile fiscale sa nu fie achitate la scadenta;
– sa exista rea-credinta din partea administratorului;
– prin nedeclararea si/sau neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale s-a provocat insolvabilitatea debitoarei/societatii.
In practica instantelor s-a retinut ca prin nedepunerea declaratiilor fiscale nu se poate deduce reaua-credinta a administratorului si nici scopul de sustragere de la plata obligatiilor fata de bugetul general consolidat al statului. [I.C.C.J. Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, Decizia nr. 1177/2015; Curtea de Apel Bucuresti, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, Decizia nr. 1254/2018; Tribunalul Olt, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, Decizia nr. 374/2018].
In principiu, neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale nu reprezinta o dovada a relei-credinte a administratorului/asociatului. [Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a Contencios Administrativ si Fiscal, Decizia nr. 1254/2018; Tribunalul Bucuresti, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, Sentinta civila nr. 5595/24.09.2018].
Pe de alta parte, s-a retinut ca: „neplata creantelor fiscale pe o durata mare de timp, daca societatea a continuat sa desfasoare activitati comerciale, realizand incasari si constituind obligatii fiscale, fara a proceda si la achitarea acestora, aflandu-se astfel in incetare de plati doar fata de creditorul bugetar – ar putea fi retinuta ca dovada a relei credinte a administratorului”. [Curtea de Apel Timisoara, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, Decizia nr. 8617/2017].
Impotriva Deciziei de atragere a raspunderii solidare se poate depune Contestatie administrativa la organul fiscal emitent in termen de 45 de zile de la data comunicarii.
Introducerea contestatiei pe cale administrativa nu suspenda executarea Deciziei de atragere a raspunderii solidare.
Cu toate acestea, se poate cere suspendarea executarii actului administrativ fiscal, in temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ. In aceste conditii, instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune:
a. de 10%, daca aceasta valoare este pana la 10.000 lei;
b. de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depaseste 10.000 lei;
c. de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depaseste 100.000 lei;
d. de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depaseste 1.000.000 lei;
e. 1.000 lei, daca obiectul contestatiei nu este evaluabil in bani.
Contestatia formulata in temeiul art. 268 din Codul de Procedura Fiscala este o cale administrativa de atac (procedura prealabila), nu este supusa taxelor judiciare/extrajudiciare de timbru si trebuie solutionata in termen de 45 de zile de la inregistrare.
Organul fiscal poate admite contestatia, in tot sau in parte ori o poate respinge. Prin decizie se poate desfiinta, total sau partial, actul administrativ atacat in situatia in care, din documentele existente la dosar si in urma demersurilor intreprinse la organul fiscal emitent, nu se poate stabili situatia de fapt in cauza supusa solutionarii prin raportare la temeiurile de drept invocate de organul competent si de contestator. In acest caz, organul fiscal competent urmeaza sa incheie un nou act administrativ fiscal care trebuie sa aiba in vedere strict considerentele deciziei de solutionare a contestatiei.
Decizia de solutionare a contestatiei administrative se comunica contestatorului si poate fi contestata, in termen de 6 luni, la instanta de contencios administrativ competenta de la domiciliul contestatorului persoana fizica/sediul contestatorului persoana juridică
07 mart.