Prescripția dreptului de a obține executarea silită reprezintă un motiv de contestație împotriva executării silite însăși, întrucât tinde la anularea întregii executări silite, astfel încât el trebuie invocat în termenul de 15 zile calculat de la data primirii somației ori de la data la care debitorul a luat cunoștință de primul act de executare.
Debitoarei i-a fost comunicată somația la data de 8.05.2018, prilej cu care a luat la cunoștință și despre executarea silită, astfel încât motivul privind intervenirea prescripției dreptului de a obține executarea silită invocat la data de 18.01.2019, este tardiv nemaiputând face obiectul analizei în prezenta cauză.
Interpretarea proprie dată de contestatoare, în sensul că împotriva fiecărui act de executare poate fi formulată contestație la executare prin care să se invoce prescripția dreptului de a obține executarea silită, nu poate fi acceptată, fiind contrară prevederilor legale.
Art. 849 alin. (2) C. pr. civ. reglementează termenul de o lună în care poate fi formulată contestația la executare împotriva procesului-verbal de licitație, însă contestația trebuie să cuprindă motive de nelegalitate a procesului-verbal de licitație și nicidecum critici care se referă la executarea silită însăși.
Astfel, deși formal, contestația este formulată în termenul legal, însă în lipsa invocării, pe această cale, a unei critici care să poată face obiectul acestei căi procesuale conform legii, contestația este neîntemeiată.
Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, decizia civilă nr. 176 A din 21 ianuarie 2020 (speță trimisă, în rezumat)
Prin contestația la executare înregistrată la data de 18.01.2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, contestatoarea M.C.E. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele OTP F. SRL și OTP F. ZRT, anularea procesului-verbal de licitație emis în data de 18.12.2018 în dosarul de executare al BEJ C.B.M., suspendarea efectelor procesului-verbal de licitație emis în data de 18.12.2018, întoarcerea executării silite și repunerea părților în situația anterioară, notarea prezentei contestații în cartea funciara în temeiul dispozițiilor art. 849 alin. (3) C. pr. civ., obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În motivare a arătat că, la data de 18.12.2018, în cadrul dosarului de executare aflat pe rolul BEJ C.B.M., a fost emis procesulverbal de licitație, ca urmare a declanșării executării silite la cererea creditoarei OTP F.SRL, în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit din data de 4.09.2017, actualizat și completat cu actele adiționale ulterioare contractul de ipotecă autentificat la data de 17.04.2008 pentru recuperarea sumei de 180.073,79 CHF, reprezentând debitul și a sumei de 16.223,44 lei, reprezentând cheltuielile de executare silită.
Vânzarea la licitație publică a avut loc asupra imobilului situat în București, Sector 6, compus din apartament cu 2 camere și dependințe în suprafața utilă de 47,96 mp și suprafața totală de 51.34 mp, împreuna cu cota teren în folosința de 11,42 mp și cota indiviza din părțile comune ale imobilului de locuințe, proprietatea debitoarei M.C.E.
Adjudecatar al imobilului a fost declarată A.A.M.
Procesul-verbal de licitație încheiat în dosarul execuțional a fost înscris în cartea funciară în data de 19.12.2018.
Contestatoarea a solicitat instanței să constate prescris dreptul creditoarei de a solicita executarea silită pentru următoarele considerente:
Împotriva sa s-a mai desfășurat o procedură de executare silită în temeiul aceluiași titlu executoriu, procedura care a format obiectul dosarului execuțional al BEJ A.C.G., în cadrul căruia creditoarea OTP F.ZRT a solicitat în mod expres executorului judecătoresc să dispună încetarea executării silite cererea acesteia fiind admisă prin încheierea emisă la data de 24.04.2014 de către BEJ A.C.G., și dispunânduse încetarea executării silite și, pe cale de consecința, închiderea dosarului execuțional.
De asemenea, prin cererea înregistrata la data de 24.04.2014 la BEJ A.C.G., creditoarea OTP F. ZRT a declarat în mod expres că renunță la executarea silită pornită împotriva sa. În aceste condiții, termenul de prescripție început la data efectuării ultimei plați în contul contractului de credit nr. 4/1900/4401 nu a fost întrerupt.
Luând în considerare aspectele menționate, contestatoarea a solicitat să se constate că dreptul creditoarei de a adjudeca imobilul ce a făcut obiectul contractului de ipotecă mai sus menționat este evident unul prescris, termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile legale fiind de mult depășit.
Prin sentința civilă nr. 2807/16.04.2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, instanța a admis excepția inadmisibilității; a respins cererea de suspendare a executării silite, ca inadmisibilă; a respins contestația la executare formulată de contestatoarea M.C.E. în contradictoriu cu intimatele OTP F. ZRT și OTP F. SRL, ca neîntemeiată; a obligat contestatoarea la plata către B.E.J. C.B.M. a sumei de 586,67 lei, cheltuieli de transmitere a copiei dosarului de executare silită.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la B.E.J. C.B.M. la data de 10.04.2018, creditoarea OTP F. Zrt a solicitat punerea în executare silită, împotriva debitoarei M.C.E., a dispozițiilor titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit din data de 4.09.2007, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale ulterioare, și contractul de ipotecă din 17.04.2008, în vederea recuperării pe această cale a unei creanțe în cuantum de 180.073,79 CHF.
A indicat expres creditoarea că solicită ca executarea silită să vizeze imobilul proprietatea debitoarei situat în București, Sector 6, ipotecat în favoarea sa.
Prin încheierea emisă la data de 10.04.2018, executorul judecătoresc a dispus înregistrarea cererii de executare silită în registrul general.
Având în vedere domiciliul debitoarei, executarea silită a fost încuviințată de către Judecătoria Timișoara prin încheierea civilă nr. 4679/25.04.2018.
Prin încheierea din data de 2.05.2018, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare silită la nivelul sumei de 15.271,44 lei.
La data de 8.05.2018, debitoarea a fost înștiințată cu privire la declanșarea executării silite împotriva sa, fiindui totodată comunicate încheierea de încuviințare a executării silite, titlul executoriu, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și o somație imobiliară.
Executarea silită a continuat, iar la data de 18.12.2018 a fost încheiat procesul verbal privind desfășurarea licitației cu privire la bunul imobil situat în București, Sector 6.
Prin contestația la executare ce face obiectul prezentului dosar, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.01.2019, contestatoarea a înțeles să solicite anularea procesului verbal de licitație din data de 18.12.2018, singurul motiv invocat în acest sens fiind însă intervenirea prescripției dreptului de a cere executarea silită prevăzut la art. 706 C. pr. civ.
În drept, instanța a reținut că, potrivit art. 715 alin. (1) pct. 3 C. pr. civ., dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriuzisă se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea silită însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.
Prescripția dreptului de a obține executarea silită reprezintă un motiv de contestație împotriva executării silite însăși, întrucât tinde la anularea întregii executări silite, astfel încât el trebuie invocat în termenul de 15 zile calculat de la data primirii somației ori de la data la care debitorul a luat cunoștință de primul act de executare.
Debitoarei ia fost comunicată somația la data de 8.05.2018, prilej cu care a luat la cunoștință și despre executarea silită, astfel încât motivul privind intervenirea prescripției dreptului de a obține executarea silită este tardiv nemaiputând face obiectul analizei în prezenta cauză.
Cum contestatoarea nu a mai invocat niciun alt motiv, contestația la executare apare ca neîntemeiată, urmând să fie respinsă ca atare, laolaltă cu capetele de cerere accesorii.
În temeiul art. 717 alin. (2) C. pr. civ., contestatoarea va plăti executorului judecătoresc cheltuielile implicate de transmiterea copiei dosarului de executare silită.
Având în vederea neplata cauțiunii datorate pentru judecarea cererii de suspendare a executării silite, excepția inadmisibilității, invocată din oficiu la termenul din data de 16.04.2019, a fost admisă, iar cererea de suspendare a executării respinsă ca inadmisibilă.
Contestatoarea a formulat apel prin care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în totalitate a hotărârii apelate, precum si obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată generate de acest proces.
Prin decizia civilă nr. 176 A din 21.01.2020 Tribunalul București, Secția a IIIa Civilă, a respins ca nefondat, apelul declarat de apelantacontestatoare M.C.E. împotriva sentinței civile nr. 2807/16.04.2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în contradictoriu cu intimatele OTP F. ZRT, OTP F. S.R.L.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că prin apelul formulat de apelantacontestatoare M.C.E. împotriva sentinței civile nr. 2807/16.04.2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București aceasta a arătat că soluția este greșită și că este inechitabil să îi fie refuzat dreptul de a se prevala de intervenirea prescripției dreptului de a obține executarea silită, atât timp cât continuă să fie efectuate acte de executare debitorul păstrând dreptul de a se prevala de prescripție cel puțin pentru o parte a executării silite, în aplicarea principiului cine poate mai mult poate și mai puțin.
Tribunalul a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de către prima instanță.
La data de 8.05.2018, debitoarea a fost înștiințată cu privire la declanșarea executării silite împotriva sa în dosarul de executare silită al BEJ CBM, fiindui totodată comunicate încheierea de încuviințare a executării silite, titlul executoriu, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și o somație imobiliară.
Executarea silită a continuat, iar la data de 18.12.2018 a fost încheiat procesul verbal privind desfășurarea licitației cu privire la bunul imobil situat în București, Sector 6.
Prin contestația la executare cu care a fost învestită prima instanță, înregistrată la data de 18.01.2019, contestatoarea a înțeles să solicite anularea procesului verbal de licitație din data de 18.12.2018, singurul motiv invocat în acest sens fiind însă intervenirea prescripției dreptului de a cere executarea silită prevăzut la art. 706 C. pr. civ.
În drept, potrivit art. 715 alin. (1) pct. 3 C. pr. civ., dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriuzisă se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea silită însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.
Tribunalul a subscris întrutotul motivării reținute de către prima instanță în sensul că prescripția dreptului de a obține executarea silită reprezintă un motiv de contestație împotriva executării silite însăși, întrucât tinde la anularea întregii executări silite, astfel încât el trebuie invocat în termenul de 15 zile calculat de la data primirii somației ori de la data la care debitorul a luat cunoștință de primul act de executare.
Debitoarei ia fost comunicată somația la data de 8.05.2018, prilej cu care a luat la cunoștință și despre executarea silită, astfel încât motivul privind intervenirea prescripției dreptului de a obține executarea silită este tardiv nemaiputând face obiectul analizei în prezenta cauză.
Argumentele aduse de către apelantacontestatoare sunt vădit nefondate și contrare reglementării și principiilor care guvernează executarea silită și contestația al executare.
Tocmai pentru că executarea silită este guvernată de principiul celerității, orice critică pe care debitorul o poate invoca cu privire la întreaga executare silită (referitoare la titlul executoriu – prescripție, lipsă caracter cert, lichid și exigibil sau calitatea părților din executarea silită) trebuie în mod obligatoriu, sub sancțiunea decăderii, să fie invocată în termen de 15 zile de la data când a luat cunoștință pentru prima dată despre executarea silită. Aceasta înseamnă că orice neregularitate care vizează întreaga executarea silită trebuie clarificată încă de la momentul începerii executării silite, nemaiputând fi invocată ulterior pe parcursul executării silite, care se poate întinde în timp și pe parcursul mai multor ani.
Prin reducere la absurd, dacă am accepta teza susținută de către apelantacontestatoare, ar însemna să fie ignorate cu desăvârșire principiile celerității și legalității executării silite, și să i se permite debitorului să stea în pasivitate un lung interval de timp pentru ca spre finalul executării silite să invoce un viciu care putea fi invocat încă de la început și să zădărnicească astfel toate actele de executare întocmite și ajungânduse astfel eventual și la împlinirea termenului de prescripție care nu ar fi fost împlinit la momentul începerii executării silite. Or, o asemenea interpretare nu poate fi acceptată, nu are nici un suport legal, ba chiar este contrară de altfel dispozițiilor exprese ale legii.
O altă critică formulată de către apelantacontestatoare față de sentința civilă apelată constă în susținerea că prima instanță a respins de fapt ca tardivă contestația la executare față de motivarea reținută, deși în dispozitiv contestația a fost respinsă ca neîntemeiată. Apreciază însă că acesta nu putea fi considerată tardivă, fiind omise dispozițiile art. 849 alin. (2) C. pr. civ., care dau posibilitatea atacării procesului-verbal de licitație în termen de o lună. Atât timp cât sunt realizate acte de executare, apreciază apelantacontestatoare că nu putea fi respinsă ca tardivă contestația la executare.
Întradevăr, deși prima instanță a respins contestația la executare ca neîntemeiată, din considerente se desprinde ideea că singurul motiv de contestație invocat, privind prescripția dreptului de a obține executarea silită, a fost tardiv formulat. Însă trebuie avut în vedere și aspectul că din punct de vedere formal contestația nu a fost îndreptată de către contestatoare împotriva executării silite însăși, a întregii proceduri de executare silit, pentru a fi considerată o contestația la executarea silită însăși tardiv formulată, ci a fost îndreptată împotriva procesului-verbal de licitație din 18.12.2018, astfel că față de acest act contestația la executare silită apare ca neîntemeiată, critica formulată neavând legătură cu actul respectiv.
Interpretarea proprie dată de contestatoare în sensul că împotriva fiecărui act de executare poate fi formulată contestație la executare prin care să se invoce prescripția dreptului de a obține executarea silită nu poate fi acceptată de către tribunal, astfel cum a fost arătat mai sus, fiind contrară prevederilor legale.
Art. 849 alin. (2) C. pr. civ. prevede, în materia contestației împotriva procesului-verbal de licitație, că „În termen de o lună de la data înscrierii adjudecării în cartea funciară, debitorul sau terțul dobânditor, creditorii urmăritori și oricare altă persoană interesată potrivit mențiunilor din cartea funciară vor putea ataca procesulverbal de licitație pe cale de contestație la executare.”
Acest text reglementează termenul de o lună în care poate fi formulată contestația la executare împotriva procesului-verbal de licitație, însă contestația trebuie să cuprindă motive de nelegalitate a procesului-verbal de licitație.
Or, în prezenta cauză, pe calea contestației formulate împotriva procesului-verbal de licitație, este formulată o singură critică, care însă nu se referă la legalitatea procesului-verbal, ci se referă la executarea silită însăși.
Astfel, deși formal contestația este formulată în termenul legal prevăzut de art. 849 alin. (2) C. pr. civ., în lipsa invocării pe această cale a unei critici care să poată face obiectul acestei căi procesuale conform legii, în mod legal prima instanță a respins contestația ca neîntemeiată.
În ultimul rând, apelantacontestatoare a mai arătat că nu a intervenit întreruperea termenului de prescripție pentru că în primul dosar de executare a intervenit renunțarea creditorului la executarea silită, astfel că termenul de prescripție era împlinit în 2018, față de prevederile art. 6 și 18 din Decretul nr. 167/1958, iar instanța trebuia să invoce și să analizeze din oficiu intervenirea prescripției dreptului de a obține executarea silită.
Tribunalul a apreciat critica ca fiind neîntemeiată.
Astfel cum rezultă din cele mai sus reținute, critica privind prescripția dreptului de a obține executarea silită a fost formulată de către contestatoare în mod tardiv, pe o cale procesuală improprie, astfel că instanța nu poate proceda la analizarea pe fond a împlinirii sau nu a termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită.
De aceea, în mod corect nici prima instanță nu a intrat întro astfel de analiză.
Este incorectă și interpretarea dată de către apelantacontestatoare în sensul aplicării în cauză a prevederilor Decretului nr. 167/1958 art. 18 care prevăd obligativitatea pentru instanță a cercetării din oficiu a prescripției dreptului de a obține executarea silită.
S-a apreciat că această reglementare a rămas fără efect, în prezent fiind aplicabile normele ulterior intrate în vigoare care reglementează în mod diferit materia, respectiv prevederile Codului de procedură civilă în vigoare la data formulării cererii de executare silită, potrivit cărora această prescripție nu mai poate fi invocată din oficiu și trebuie invocată numai de către debitor pe calea contestației formulate față de executarea silită însăși în termenul legal.