prezenta în instanță când se judecă procesul
Blog, Dreptul familiei

Trebuie să fii prezent în instanță când se judecă procesul?

Dacă ești parte într-un proces civil, este foarte posibil să primești, într-un anumit moment, o scrisoare din partea instanței, cunoscută sub denumirea de Citație. Aceasta îți va comunica locul, data și ora la care va avea loc ședința de judecată în care ai calitatea de parte. De obicei, citația este emisă înainte de primul termen al procesului, iar dacă te prezinți la acesta, nu vei mai fi citat pentru viitoarele termene, fiind considerat că ai luat la cunoștință de programul stabilit.

Întrebarea care se pune în acest context este: Sunt obligat să mă prezint dacă sunt citat?

 

Judecarea cauzei în lipsa părții citate

Regula în materie, prevăzută de Codul de Procedură Civilă la art. 223 alin. (1), este că lipsa părții nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu prevede altfel. În alte cuvinte, nu trebuie să fii prezent în instanță decât în cazurile în care legea prevede în mod expres acest lucru.

Cu toate acestea, regula enunțată mai sus suportă nuanțări. În cazul în care niciuna dintre părțile legal citate nu se prezintă, cel puțin una trebuie să fi formulat în scris o cerere de judecată în lipsă. Dacă o astfel de cerere nu este formulată, instanța va suspenda cauza, în conformitate cu prevederile art. 219 alin. (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care părțile nu răspund la apel, instanța va verifica dacă procedura de citare a fost îndeplinită și, după caz, va proceda, în condițiile legii, la amânarea, suspendarea ori la judecarea procesului.”

Este important de precizat că dacă lipsești de la termenul de judecată, însă avocatul tău este prezent, acesta te va reprezenta în proces, fără să fie nevoie nici de prezența ta și nici de formularea în scris a unei cereri de judecată în lipsă.

Când ești obligat să te prezinți?

Legea prevede expres că ești obligat să te prezinți în situațiile în care:

1. Ești reclamant într-un proces de divorț

În procesul de divorț, prezența reclamantului este obligatorie. Potrivit art. 922 Cod procedură civilă, dacă la termenul de judecată, în prima instanță, reclamantul lipsește nejustificat și se înfățișează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusținută. Reclamantul nu va fi, deci, obligat să se prezinte dacă este în imposibilitate de a o face, din motive justificate precum sunt starea de sănătate care nu îi permite acest lucru.

2. Ești citat cu mențiunea „personal la interogatoriu”

Și în cazul în care trebuie să răspunzi la interogatoriu, va fi necesară prezența ta fizică la proces. Potrivit art. 358 Cod procedură civilă, „Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. În acest din urmă caz, atât dovada cu martori, cât și alte probe, inclusiv prezumțiile, pot fi admise pentru completarea probatoriului.”

Așadar, în funcție de natura procesului tău, de calitatea ta în cadrul acestuia și de cerințele legale, obligația de a fi prezent în instanță variază. În majoritatea cazurilor, nu ești obligat să te prezinți, dar există excepții importante pe care trebuie să le cunoști pentru a te asigura că nu ratezi termene esențiale și pentru a evita eventuale sancțiuni procedurale.

 

Întrebări frecvente

Avocatul mă poate reprezenta în instanță la procesul de divort ?

Regula generală: Da. Părțile pot sta în judecată personal sau prin reprezentant; reprezentarea poate fi convențională (mandat) sau legală, cu excepția situațiilor în care legea impune prezența personală a părții. (Art. 80 Cod procedură civilă) [1].
 
Dovada împuternicirii: Dacă este reprezentant mandatat care nu este avocat, împuternicirea trebuie dovedită prin înscris autentic; împuternicirea dată avocatului sau consilierului juridic se dovedește prin înscris în condițiile legii profesiei (de regulă, împuternicire semnată/împuternicire cu semnătură avocat). (Art. 85 Cod procedură civilă) [1].
 

Situații specifice în divorț:

  • Divorț prin acord (amiabil) — dacă părțile au încheiat un acord complet asupra tuturor aspectelor (inclusiv exercitarea autorității părintești, locuința copiilor, pensii, nume după divorț), instanța poate pronunța divorțul și, de regulă, reprezentarea prin avocat este acceptată; însă instanța va urmări interesul superior al copilului atunci când există minori. Notarul poate de asemenea constata divorțul prin acord dacă sunt îndeplinite condițiile. [2]
  • Divorț la cerere pentru motive temeinice / din culpa — când este invocată culpa, sau când este necesară audierea părților pentru stabilirea faptelor, instanța poate cere audierea personală a soților; totuși, chiar și în aceste cazuri, părțile pot fi reprezentate prin avocat pentru majoritatea actelor procedurale, dar audierea (dacă instanța o consideră necesară) se poate dispune a fi personală. Doctrina și practica arată că judecătorul poate aprecia necesitatea ascultării personale, în funcție de circumstanțele cauzei. [3]
  • Când există copii minori: instanța se va pronunța asupra exercițiului autorității părintești și asupra contribuției la cheltuielile copiilor chiar dacă aceste cereri nu sunt formulate expres; din rațiuni de interes superior al copilului, instanța poate cere lamuriri și, uneori, audierea părților sau a copilului (prin consilierul de probă, expert, sau alți specialiști) — ceea ce poate însemna necesitatea prezenței personale, dar nu este o regulă absolută că avocatul nu poate reprezenta clientul în toate etapele. [3]
Administrarea probelor: Codul de procedură civilă prevede posibilități practice (de ex. administrarea probelor de către avocați, în anumite condiții, dacă părțile sunt de acord la primul termen). Aceasta arată că legea recunoaște un rol extins pentru avocat în gestionarea probei, dar în practică instanța decide organizarea cercetării.

Concluzii practice 

În majoritatea cauzelor de divorț, da: avocatul poate reprezenta clientul în instanță și poate efectua actele procedurale esențiale (depunere cerere, înscrisuri, termene, administrare probe dacă părțile sunt de acord), dovada mandatării făcându-se prin înscris conform legii. [1]
Există excepții sau situații în care instanța poate cere prezența personală a soțului (de ex. când este necesară audierea părților pentru stabilirea unor fapte esențiale, când instanța apreciază că propria apreciere a credibilității impune nemijlocire). Această decizie aparține judecătorului, în funcție de împrejurările concrete ale cauzei. [3]
Când există copii minori, instanța va acorda prioritate protecției interesului superior al copilului și poate proceda la verificări sau audieri suplimentare; reprezentarea prin avocat rămâne posibilă, dar instanța poate cere și audieri personale sau alte măsuri probatorii. [3]
Practic: recomadarea este ca împuternicirea avocatului să fie clar scrisă (împuternicire semnată, cele necesare pentru a efectua acte procedurale), iar clientul să fie informat că, deși avocatul poate face aproape tot, instanța poate dispune audierea personală dacă situația o impune.

Note și resurse

1. Codul de procedură civilă — art. 80, art. 85 (reprezentarea părților, dovada împuternicirii): https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/140271 [1]
2. Considerații privind necesitatea depunerii certificatului de căsătorie în procesul de divorț (JURIDICE.ro) — explică regulile practice ale procedurii de divorț și consecințele lipsei înscrisurilor: https://www.juridice.ro/762517/consideratii-privind-necesitatea-depunerii-certificatului-de-casatorie-in-cadrul-procesului-de-divort.html [2]
3. Cereri accesorii și incidentale în raporturile de familie; natura soluționării lor de către instanță și rolul audierii părților (JURIDICE.ro): https://www.juridice.ro/639487/cereri-accesorii-si-incidentale-in-raporturile-de-familie-ordonanta-presedintiala-din-oficiu.html [3]

 

Ce se întîmplă dacă nu mă prezint la procesul de divorț ?

Lipsa reclamantului (cel care a introdus cererea)

Dacă, la termenul de judecată în primă instanță, reclamantul lipsește nejustificat iar la termen se înfățișează numai pârâtul, cererea de divorț va fi respinsă ca nesusținută. [1] (art. 922 Cod procedură civilă)
 

Lipsa pârâtului (soțul chemat în judecată)

Dacă pârâtul nu se prezintă, dar a fost citat prin afișare, instanța va solicita probe sau va dispune verificări pentru a stabili dacă locuiește la adresa indicată; dacă se constată că nu locuiește acolo, instanța va dispune citarea la domiciliul real sau la locul de muncă. [1] (art. 923 Cod procedură civilă)
Instanța poate proceda la judecarea cauzei în lipsa pârâtului dacă acesta a fost citat legal; de regulă pârâtul poate fi reprezentat de avocat sau mandatar în situațiile express prevăzute (vedeți mai jos) — absența nu blochează automat procesul. [1] (art. 921)
 

Reprezentare și motive justificate de absență

În fața instanței de fond, părțile trebuie să se înfățișeze în persoană, cu excepțiile expres prevăzute (de ex. pedeapsă privativă de libertate, boală gravă, tutelă specială, reședință în străinătate sau situație similară) — în aceste cazuri partea se poate înfățișa prin avocat sau mandatar. [1] (art. 921)
Absența justificată (de ex. certificat medical) sau înfățișarea prin avocat poate împiedica consecințele negative ale lipsei.
 

Dacă niciunul dintre soți nu se prezintă

Codul nu conține o regulă expresă care să prevadă, pentru toate situațiile, ce se întâmplă dacă ambii lipsesc la primul termen; soluția practică frecventă este amânarea sau, dacă reclamantul lipsește și nu există justificare iar pârâtul nici el nu se prezintă, instanța poate proceda conform regulilor generale (de exemplu verificări privind citarea, eventual închiderea cauzei dacă reclamantul renunță sau lipsește nejustificat). Totuși, când reclamantul lipsește nejustificat iar pârâtul este prezent — cererea se respinge (art. 922). [1]
 

Efecte în cale de atac (apel)

Dacă apelul reclamantului împotriva unei hotărâri prin care s-a respins cererea este judecat și la judecată se prezintă numai pârâtul, apelul reclamantului va fi respins ca nesusținut. În schimb, apelul pârâtului se va judeca chiar dacă la judecată se prezintă numai reclamantul. [1] (art. 928)
 

Alte dispoziții utile

Reclamantul poate renunța la judecată în orice moment; renunțarea reclamantului nu afectează însă cererea de divorț formulată de pârât. [1] (art. 924)
Pe tot parcursul procesului instanța trebuie să încerce împăcarea soților; soții se pot împăca oricând și în acest caz dosarul se închide. [1] (art. 925)

Ce e important de reținut

Dacă ai introdus tu cererea de divorț și nu te prezinți la termen fără motiv, riști ca instanța să respingă cererea ca nesusținută (deci procedura se încheie în acea fază). [1]
Dacă ești pârât și nu poți veni, asigură-te fie că ai fost citat corect (altfel instanța va face verificări), fie că ești reprezentat de avocat sau ai o justificare serioasă (ex.: boală) pentru a evita hotărâri luate în absența ta. [1]
Înainte de termen: anunță instanța/avocatul tău, depune dovezi justificative (certificat medical, procura către avocat) sau cere amânare; toate acestea reduc riscul unor consecințe procedurale nefavorabile.

Sursa principală: Codul de procedură civilă — dispoziții din secțiunea privind divorțul (art. 915–929), în special art. 921, 922, 923, 924, 925, 928. [1]

 

Este obligatoriu să merg la procesul de divort ?

Nu există o regulă unică; obligaţia de a fi prezent depinde de calea aleasă pentru divorţ și de situaţia concretă.

Concret:

Divorț la notar (divorț prin acordul soților, constatat de notar): prezența părților este, în practică, obligatorie la actul notarial când notarul constată acordul și eliberează certificatul de divorț; această procedură este aplicabilă numai dacă soții sunt în acord total asupra tuturor chestiunilor (inclusiv cele referitoare la copii).
 
Divorț judiciar pe cale amiabilă (soții sunt de acord, cerere comună la instanță): părțile pot fi reprezentate de avocați; în practică instanța verifică la primul termen acordul și condițiile; dacă părțile sunt prezente sau reprezentate, procedura se poate derula fără necesitatea audierii personale extinse — dar instanța poate cere prezența personală, mai ales dacă sunt copii sau dacă vrea să verifice consimțământul și împrejurările în care s-a încheiat înțelegerea.
 
Divorț judiciar contencios (unul dintre soți cere, celălalt se opune): prezența părților la termenele de judecată nu este „obligatorie” în sensul de sancţiune imediată, dar absența nejustificată poate afecta administrarea probelor, poate împiedica susținerea apărării și poate conduce la pronunțarea hotărârii în condițiile în care instanța consideră că poate judeca cauza (există proceduri și termene pentru citare și regularizare). În plus, când sunt copii minori, instanța se va pronunța (chiar și din oficiu) asupra exercițiului răspunderii părintești și asupra pensiei pentru copii, astfel că instanța poate considera necesare audieri sau probe suplimentare și poate dispune citarea părților pentru a le audia.
 
Reprezentare prin avocat/mandatar: da — părțile pot fi reprezentate, iar în multe cazuri practica uzuală este reprezentarea prin avocat. Totuși, în anumite situaţii instanţa poate dori sau impune audierea părților (de ex. pentru verificarea consimțământului), caz în care prezența personală devine efectiv necesară pentru a se pronunța definitiv. De asemenea, la divorțul la notar ambii soți trebuie să se prezinte pentru încheierea actului notarial.
 

Consecințe practice ale absenței:

dacă ești reprezentat corespunzător (împuternicire/avocat), absența fizică nu blochează neapărat procesul; instanța sau notarul vor lucra cu reprezentantul.
dacă nu ești reprezentat și nu te prezinți după citare, instanța poate continua procedura în lipsa ta (cu riscuri: imposibilitatea de a prezenta probe, de a formula cereri reconvenționale, de a combate afirmațiile pârâtului etc.).
când există copii minori, instanța are obligația de a soluționa chestiuni privind autoritatea părintească și întreținerea; aceste aspecte sporesc probabilitatea ca instanța să ceară audieri personale sau probe suplimentare.

Recomandare practică scurtă (pe bază legală și practică):

Dacă doriți să evitați prezența fizică: desemnați un avocat cu împuternicire expresă; verificați însă dacă în speța voastră instanța sau notarul solicită prezența personală (ex. divorț la notar — prezență ambilor soți; instanță — posibilă audiere dacă sunt copii sau aspecte de fond).
Dacă sunteți citați și nu vă reprezintă avocat: nu lipsiți fără motiv și fără a anunța instanța, pentru că puteți pierde oportunități procedurale importante.

Trebuie să merg în instanță pentru divorț ?

Nu întotdeauna — poți evita instanța în anumite condiții; însă în multe situații (dispute, copii, culpa, separare prealabilă etc.) trebuie să te adresezi instanței.

Divorț fără instanță: la ofițerul de stare civilă sau la notar

Dacă soții sunt de acord și nu aveți copii minori (născuți în sau din afara căsătoriei ori adoptați), desfacerea se poate constata de ofițerul de stare civilă sau de notarul public de la locul căsătoriei ori al ultimei locuințe comune, prin eliberarea certificatului de divorț. Este o procedură extrajudiciară. Baza legală: Codul civil art. 375 alin. (1). 
Dacă există copii minori, notarul poate constata divorțul numai dacă soții convin asupra tuturor aspectelor privind:
numele de familie după divorț,
exercitarea autorității părintești,
locuința copiilor,
legăturile personale părinte–copil,
contribuția la cheltuielile de creștere/educare/învățătură/pregătire profesională.

În această procedură nu se face nicio mențiune despre culpă în certificatul de divorț. Baza legală: Codul civil art. 375 alin. (2) și art. 376 alin. (4). 

Dacă, din ancheta socială, rezultă că înțelegerea părinților nu e în interesul copilului, nu se poate finaliza la notar; se trimite cauza la instanță (trimitere la art. 376 alin. (5)). 

Pașii esențiali ai procedurii extrajudiciare

Cererea de divorț se depune împreună; se înregistrează și se acordă un termen de reflecție de 30 de zile. La notar este permis și prin mandatar cu procură autentică depunerea cererii, însă confirmarea finală cere prezența personală a ambilor soți. Baza legală: Codul civil art. 376 alin. (1)-(3). 
La expirarea termenului, ofițerul de stare civilă/notarul verifică dacă soții stăruie în divorț și dacă consimțământul este liber și neviciat; dacă da, se eliberează certificatul de divorț, fără mențiune de culpă. Baza legală: Codul civil art. 376 alin. (3)-(4). 
Unde se înscrie mențiunea:
Dacă cererea a fost depusă la primăria unde s-a încheiat căsătoria, mențiunea se face direct în actul de căsătorie.
Dacă s-a depus la primăria ultimei locuințe comune ori la notar, copia certificată a certificatului de divorț se transmite primăriei locului încheierii căsătoriei pentru mențiune. Baza legală: Codul civil art. 377. 
Formulare și modele actuale pentru certificate de divorț sunt stabilite prin normele metodologice de stare civilă aprobate prin H.G. nr. 255/2024. 

Când NU poți evita instanța

Dacă nu sunt îndeplinite condițiile art. 375 (de exemplu, dezacord asupra unor aspecte legate de copii sau asupra numelui), ofițerul de stare civilă/notarul resping cererea, fără cale de atac administrativă; soții se pot adresa direct instanței. Baza legală: Codul civil art. 378. 
Când se dorește stabilirea culpei (din culpa exclusivă ori comună) ori există alte temeiuri litigioase ale divorțului, procedura este judiciară; mențiunea de culpă aparține exclusiv instanței, nu notarului/ofițerului de stare civilă. Baza legală: Codul civil art. 379. 

Exemple

  • Fără copii, acord deplin: cerere comună la primărie sau notar → 30 zile reflecție → confirmare personală → certificat de divorț fără mențiune de culpă. 
  • Cu copii minori, acord COMPLET (autoritate părintească, locuință, nume, legături, contribuție): la notar, cu anchetă socială, apoi certificatul de divorț fără culpă. Dacă ancheta socială arată că înțelegerea nu servește interesului copilului, se redirecționează la instanță. 
  • Cu copii minori, dar lipsă de acord pe oricare element: respingere pe cale administrativă/notarială; se merge în instanță.
 

Concluzie

Divorțul poate fi finalizat fără instanță în două scenarii: (a) soții sunt de acord și nu există minori; (b) există minori, dar părinții au un acord complet asupra tuturor aspectelor privind copiii. În ambele cazuri, certificatul de divorț se emite fără mențiune de culpă, după un termen de reflecție de 30 de zile și confirmare personală. În restul situațiilor, competența revine instanței.